Hopeless

Hopeless Unsprezece

Ma ridic din pat curioasa când aud cateva bătăi insistente in usa. Îmi iau un hanorac peste bustiera și deschid in cele din urma.

"Buna Chase" îi zambesc si îl invit sa intre.

"Salut" se aseaza pe patul Caitlinei. Probabil pe ea o caută.

"Caitlin încă nu și-a terminat încă cursurile"

"Stiu, am vorbit cu ea dimineața" aprob confuza iar zâmbetul lui se lărgește "Eram prin apropriere și voiam sa vad ce faci"

"Aa, ei bine, încerc sa rezolv câteva ecuații dar nu îmi ies" mă incrunt si îmi aud stomacul scoțând sunete ciudate.

"Ai mâncat măcar ceva la prânz?"

Isi ridica o sprânceană amuzat iar eu fac o grimasa in timp ce-l dezaprob. Adevarul e ca nu am avut chef sa îmi cumpăr ceva de mancare. Îmi tot spuneam ca-mi este suficient felia de pizza infulecata înainte de cursuri, dar stomacul meu spune altceva.

"Nu, doar dimineața. Și atunci ultima felie de pizza a Caitlinei"

"Hai sa mergem la Havana sa mâncam un hamburger cu de toate" isi pune mâinile pe genunchi, nu suna rau și hamburgerul de acolo e bun, chiar dacă e mancare nesănătoasă.

"Acum?" Stiu răspunsul oricum, dar îmi place sa trag puțin de timp.

"Da! Acum. Haide repejor ca mi se face deja pofta doar gândindu-mă la el"

Îmi ridic mâinile in aer și îmi încalț converșii. Chase deja deschide usa bătând ca un copil nerăbdător din picior. Observ ca trimite câteva mesaje zâmbind dar când încerc sa trag cu ochiul, își blochează telefonul. Îmi arunc cheile in rucsac și unul din băieții pe care l-am văzut cu Darren in cantina se oprește dând mâna cu el.

"Salut omule, ce mai faci?" Îi adresează lui Chase întrebarea.

Ochii lui căprui sunt roșii iar pupilele dilatate i se ivesc greu din cauza culorii închise a irisilor.

"Salut...merg sa manac ceva. Tu? Tot cu ale tale?" Indica spre fața lui dar nu inteleg la ce se referă.

Surâde și isi da parul lung după urechi.

"Doar ma cunosti" tonul lui este relaxat si am impresia ca vorbește cu încetinitorul.

"Bine spus Zayn" isi scutura capul și-i zâmbește fals "Ne mai vedem pe aici" îl bate usor pe spate și se pune din nou in mișcare.

"Cine-i tipul?" îl întreb curioasă.

"Crede-ma, nu vrei sa sti" ma privește peste umăr și pentru o secunda, i-am auzit respirația neregulată.

"Era drogat"

Isi smucește capul spre mine și ma privește surpins.

"Ma surprinzi Olivia. De unde ți-ai dat seama?" glumeste el dar are in glas o unda de seriozitate.

"Ochii și vocea relaxata a spus tot" ridic nonșalantă din umeri și măresc pasul spre ieșirea din campus.

"Hmm, nu esti atat de inocenta pe cât credeam"

Îi ofer o privire ironica și pufnesc in ras.

"Eu? Inocenta?"

"Pricep. Acum încetează" gesticulează spre mine cu o grimasa amuzanta pe față.

Am ajuns la Havana după cincisprezece minute și Chase nu s-a sinchisit sa isi ascundă foamea care după părerea mea, îi ieșea prin toți porii.

"Doamne, ce bun e" musca jumătate din hamburger și încearcă sa mestece decent.

"Zici ca tu esti ăla care nu a mâncat nimic de dimineață"

Îmi face semn sa astept pana când termina de mestecat.

"Nici eu nu am mâncat mare lucru azi" ridica din umeri "Auzi, ce faci vineri seara?"

"Nu am nici un plan. De ce?"

Mai ia o mușcătura (de data asta una mai mica) și ma privește precaut, ceea ce ma pune in alerta.

"E cam îndrăzneț sa îți cer asta, dar nu vrei sa vii cu mine la o cină de 'familie'? Isi ridica mâinele in aer mimând ghilimele.

"Cină de familie? Pentru început, de ce mă inviți pe mine la așa ceva?" Îl privesc cu sprâncenele ridicate și trebuie sa recunosc, la asta nu mă așteptam. Sincer acum, suntem prieteni de puțin timp iar el ma invita la o cina in familie? Dubios.

"Ăă da, nu ma înțelege gresit. Doar nu vreau sa îmi petrec câteva ore plictisitoare in preajma lui tata și a logodnicei lui"

"De ce nu o inviți pe Caitlin sau Briana?"

"Dacă apar cu Caitlin acolo, tata nu va înceta sa facă aluzii despre noi, și asta o va jena. De Briana nici nu spun, mai bine s-ar arunca de pe un pod decât sa ma însoțească la o cina sofisticată. Urăște chestiile alea"

Are logica ce spune...

"Bine, fie. Te însoțesc eu" accept și mi-o imaginez pe Briana dându-i in cap lui Chase cu farfuria in timpul cinei.

"Pentru asta îți fac cinste cu prânzul" face semn spre mâncarea din fata mea.

"Ma bucur ca mi-ai spus din timp. Nu te superi dacă îmi comand încă o porție, corect?"

Zambesc și-i astept replica. Gesticulează cu hamburgerul in mâna drepta și îmi răspunde la zâmbet.

"Nu te întinde" mă avertizează el.

Îmi întorc capul spre intrare când îl observ pe Darren. Se îndreaptă spre masa noastră băgându-și cheile in buzunarul din spate. Este imbracat cu veșnicile lui haine închise la culoare. Jeanși negri, bluza neagră si o jacheta din piele peste.

"Ce faci aici?" Îl întreabă Chase când se aseaza langa el.

"Am venit după o cafea. Sunt obosit ca naiba"

Cearcanele lui îi dau dreptate. Îmi zâmbește drept salut și ma îngrozește expresia lui atat de obosita. Seara trecută nu era așa. Nu când m-a convins sa intru in apă îmbrăcată in hainele lui, nici când făcea glume proaste pe faptul ca nu stiu înota sau nici măcar când a insistat sa ma poarte prin bazin in spatele lui.

"Esti in regula?" Îl întreb si îmi ascund îngrijorarea într-un zâmbet.

"Exceptând răceala pe care am primit-o azi noapte, da. Sunt in regula" îmi mușc buza de jos când îl aud vorbind pe nas.

Darren se pricepe la subtilitati si imi observă imediat gestul.

"Nu râde de mine" isi da ochii peste cap ridicându-se "Vreți sa va comad ceva?" adauga din mers.

Chase scutura din degetul arătător in semn de nu, iar eu ma rezum la a spune "nu, multumesc"

Îl urmăresc in drumul spre bar, construcția lata a umerilor este primul detaliu al corpului sau care iese in evidentă, asta sau mersul grațios. Nu ma pot decide. Cert este ca emana o încredere in sine prin fiecare gest și trecând peste faptul ca înainte uram fumul de tigara, de când l-am simțit pe el, a început sa imi placa.

Am realizat ca miroase gorzav pe persoana potrivită.