Hopeless

Hopeless Douzeci si patru

"Ai puțin timp liber?" Ma întreabă Chase precaut. Nu am mai vorbit deloc din seara aia nenorocită.

"Ăă, trebuie sa ajung la un curs" ceea ce e adevărat, deși nici nu prea ma încânta ideea de a sta la taclale cu el.

"Nu tine mult"

"Voi întârzia și sala de curs e in partea cealaltă a campusului" îmi duc mâna la ceafa și ii zambesc cu părere de rau.

"Măcar lasă-mă sa te conduc. Așa vom avea puțin timp"

Nu. Nu asta intenționam. Voiam sa ascult câteva piese in drumul meu spre curs, nu sa-l ascult pe el...

"Bine"

Fata i se luminează și îmi zâmbește drept mulțumire. Nu vreau sa îl ascult, mai ales acum, cand stiu cine-i viitoarea lui mama vitrega.

"O sa încep prin a-mi cere scuze. Adevarul e ca te-am chemat acolo intenționat. Când ne-a spus Caitlin de unde ai venit, am început sa am bănuieli. Și asemănarea ta cu...ei bine, ea, era evidentă, sa nu mai zic de numele tau de familie"

Apreciez mult ca a numit-o doar ea.

Încetinesc pasul și îi fac semn sa continue. Nu ma așteptam la asta, deși daca stau sa ma gandesc, nu am priceput de ce m-a invitat la o cina in familie. Plus ca noi doi nici nu eram in relații atat de bune. Pot spune ca eram doar cunoștințe, dar eu am acceptat fără sa ma gandesc la șarada in care mă putea băga. Pana la urma, cine ar fi stiut? Eu sigur nu.

"Și mă enerva fericirea pe care o emana mereu, era puternica dar știam sigur ca are o slăbiciune. Adică tu. Și când am aflat ca esti fiica ei, nu m-am gândit la dezastrul pe care îl voi provoca, doar am făcut-o. Pur și simplu. Cred că nu eram pregătit ca tata sa își înceapă o noua viața langa alta femeie, și stiu ca suna egoist. Nici nu stiu de ce voiam sa vorbesc cu tine, adevarul e ca nu am nici o scuza, e penibil ce am făcut dar vreau sa stii ca regret. Nu meritai asta"

Tot discursul lui m-a revoltat, dar când am ajuns in fata clădirii in care mi se va tine cursul, i-am zâmbit stramb și am dat din cap.

"E in regula. Trebuie sa plec acum, dar vorbim alta data. Pa Chase" mă voi asigura ca acea 'alta data' nu va exista niciodată.

M-am întors cu spatele la el și am început sa urc scarile. Nu aveam chef de cursuri dar ținând cont ca e doar al doilea, nu pot sa chiulesc.

Am trecut pe langa studenții din fata ușii și m-am așezat în una din ultimele bănci. I-am răspuns tatălui meu la un mesaj asteptand sa isi facă apariția profesorul Kurt. Era probabil singurul profesor care își preda cursurile relaxat, fără a ne da prea multe bătăi de cap.

Cu coada ochiului l-am observat pe Darren așezându-se in banca de langa mine. De când e el la cursul de management?

Ăștia doi au plănuit cumva sa-mi strice ziua?! Probabil ca da.

"Ia te uita, nu te-am mai văzut pe aici. Cum e posibil? " rostește pe un ton surprins.

Îmi păstrez mimica neutră, și îmi ordonez notițele.

"Probabil pentru că nu esti înscris la cursul asta"

"De fapt, sunt înscris"

"Nu mai spune" mimez o fața surprinsă și îmi dau ochii peste cap.

"E al doilea nostru curs comun. Ce grozav" pentru câteva secunde îndrăznesc sa-l privesc. Are chef de glume iar ranjetul lui arogant nu ezită sa-mi dea de inteles asta. Bănuiam ca suferă de dubla personalitate, dar faptul ca o dată se arată vinovat prin biblioteci și alta data dă dovadă de sarcasm și aroganță in sala de curs, m-au convins că bănuielile mele sunt adevărate.

"Buna ziua studenți" răsună vocea profesorului prin toată încăperea "Îmi pare rau pentru întârziere" nu-i ca și cum e prima data...

Isi aseaza doua manuale pe birou și pornește videoproiectorul.

"Azi vom viziona un film despre importanța managementului iar voi să vă luați notițe. Veți avea nevoie de ele ora urmatoare"

Zis și făcut. Cum spuneam, fără prea multe bătăi de cap.

"Doar nu ai de gând sa îți iei notițe"

Cu coada ochiului îi zaresc zâmbetul mic care se mărește când îmi prinde privirea.

"Ba da. Și tu ar trebui sa faci la fel, din moment ce esti înscris la cursul ăsta" rostesc cu ironie in glas.

"Hmm, este cumva nervoasa?"

Bravo Batman, ti-ai dat seama!

"Nu" spun apăsat.

"E totul n-regula acolo in spate?"

Profesorul Kurt privește toți studenții din ultimul rând, ceea ce înseamnă ca nu m-a văzut vorbim cu Darren. E bine. Mă pot preface ca nu stiu despre ce vorbește.

"Da, totul e in regula. Doar îi ceream colegei mele un creion" rostește nonsalat Darren si indică spre mine.

Ce naiba tot face?! Nu isi poate tine gura aia închisă? Toți ochii sunt pe noi acum, bravo tie Hall.

Roșcata din fața mea îi întinde un creion zâmbindu-i 'seducator' Flirtează cu el? Categoric...

"Mersi" își trece limba peste buze și îi accepta creionul.

"Păstrează-l"

Ea își mușcă buza inferioară, el îi face semn cu ochiul iar mie mi se face rau.

"Ne putem întoarce la film?" Întreabă enervat profesorul Kurt.

"Desigur domnule" ce fraier...auzi la el, domnule.

"Ce faci deseară?"

Ignoră-i întrebarea.

"Deci?"

"Nu-i treaba ta"

Scriu câteva cuvinte împrăștiate pe o foaie albă când îi simt mâna lui Darren pe brațul meu.

"Nu-i nevoie sa fi nepoliticoasă"

Imi las pixul pe banca și îi dau mâna la o parte.

"Apoi lasă-mă"

Zâmbește amuzat, și pot spune că mi se pare mai agreabil acest zâmbet decât ranjetul lui obișnuit.

"Doar spune-mi ce faci deseară și promit ca te las"

Îmi dau ochii peste cap și îmi mușc interiorul obrazului stâng. Discuția cu Chase plus insistenta lui Darren mă fac sa îmi împachetez lucrurile și sa dispar din sală.