Hopeless

Hopeless Patru

Ma las infranta pe patul din camin dupa ce mi-am pus in cele din urma hainele in dulapul improvizat. Agitatia din ziua asta a fost devastatoare, lacrimile doamnei Marta m-au durut, ma simteam vinovata lasand-o singura acolo.

"Imi vei lipsi" a zis tata dupa ce a insistat sa ma conduca pana la aeroport, iti voi lipsi pe naiba doream sa-i spun dar in schimb mi-am muscat limba tare si l-am aprobat fara nici o expresie. Si-a înfășurat mâinile in jurul meu, incercand oarecum sa ma îmbrățișeze. Un gest care mi-a cauzat o stare de disconfort dar chiar si atunci, mi-am impus sa tac.

Am pierdut aproximativ o ora si jumatate in aeroportul din New York, cautandu-mi bagajele. Fiecare minut trecut mă agita și mai tare, la un moment dat credeam ca le-am pierdut, însă fix atunci au apărut in raza mea vizuala.

Eram nerăbdătoare sa o cunosc pe noua mea colega de cameră, care după posterele cu cântăreții de muzica rock, pot spune ca îmi va asemăna. E de apreciat, ce Dumnezeu?! O fata care ascultă același gen de muzica ca și mine, e ceva. A trecut de miezul nopții dar tot singura eram in cameră.

Nu îmi amintesc cum, dar am adormit. Pana dimineața as putea spune, mai exact pana când am auzit o cheie rasucindu-se in ială.

Usa se deschide lăsând la iveală o lumina orbitoare care îmi impune sa îmi duc brațul la ochi.

"Oh... Salut" imi retrag bratul și analizez persoana care m-a trezit "Esti Olivia Rain? Oh, bineinteles ca tu esti Olivia. Daca nu erai ea nu aveai ce cauta aici" spune mai mult pentru ea. Deci este colega mea de camera, nici nu ma mir. Se potrivește perfect cu partea ei de cameră.

"Da! Sunt Olivia" ma ridic amuzată și îmi întind mâna pentru a face cunoștința, oficial.

"Eu sunt Caitlin Lee" îmi dă usor mâna la o parte și ma imbratisează. Chicotesc usor la gestul ei neprevăzut și-i spun că ma bucur să o cunosc.

"Și eu ma bucur sa te cunosc. Chiar ma întrebam când vei ajunge"

Se aseaza pe patul ei și isi desprinde parul din cocul dezordonat.

"Am ajuns ieri, pe la 20:00" iî copiez gestul și ma așez pe patul meu.

"Serios? Pe atunci am ieșit eu din camera. Dacă mai stăteam puțin cel mai probabil te prindeam"

"E in regula și așa" ma întind după telefon și opresc alarma "Merg incet la dus, încep imediat primul curs"

Îmi zâmbește larg și ma aprobă. Îmi place de ea, are combinația aia intre EMO și fata normală.

Ma îndrept la dușuri și rămân cu gura căscată. Frate, dusurile sunt mixte. Ochesc mai mulți băieți decât fete, raman cu ochii căscați, si îmi revin cu greu din șoc. Inițial voiam sa o iau la fugă, sa rămân nespălată dar sincer acum, nu îmi pot începe prima zi la cursuri murdară. Îmi fac curaj și ma îndrept spre cel mai îndepărtat dus, îmi pun gelul de dus și șamponul pe unul din rafturi și trag perdeaua cat mai mult, până ma asigur ca am corpul protejat de celelalte perechi de ochi. Ma spăl cât pot de repede, trăgând ocazional câte un ochi la perdeaua trasă, iar după ce îmi înfășor corpul bine, o iau spre camera mea.

"Dușuri mixte?" O întreb pe Caitlin crispată. Îmi las greutatea pe usa și îmi închid ochi când o aud râzând.

"Nu ai stiut?"

"Nu, de unde sa stiu. Nici nu am bănuit. E legal măcar așa ceva?" Continui cu întrebările iar ea cu rasul.

"Ăă, sa zicem" îmi întorc privirea spre ea si observ ca s-a demachiat. Acum ca a scăpat de urmele negre de sub pleoape, înfățișarea ei dă mai mult spre 'fată  normală'

Continui sa ma gandesc la dusurile mixte pana îmi usuc parul.

"Merg și eu la dus ca imediat e 9" rostește și eu ma arunc după telefon. Nu pot sa cred, peste 10 minute îmi începe primul curs.

"Nu! Nu! Nu!" ma grăbesc spre dulap și scot primele haine pe care pun ochii.

"Esti ok?" Îi aud vocea Caitlinei de undeva din spatele meu.

"Peste 10 minute îmi începe primul curs" scap de prosop și îmi trag hainele pe mine.

"Oh, sper sa ajungi. Bafta Olivia" și cu asta iese din camera lăsându-mă singură.

Închid usa in urma mea și alerg cu harta in mâini spre corpul C. Sper sa ajung la timp. Nu am avut timp nici măcar sa îmi trec peria prin par. La fel pățeam și acasa, mereu întârziam. Speram totuși ca aici va fi diferit, dar uite-mă, alergând in prima zi de facultate, la primul curs din an.

Am răsuflat usurata când am intrat in sala de curs, dar am rămas cu aerul in plămâni când toți ochii din sala s-au fixat pe mine. Iar când profesorul mi-a spus sa fac cale întoarsă mai aveam puțin și intram in pământ de rusine. Am așteptat sa treacă ora într-un colț, aproape de sala in care aveam al doilea curs.

E cea mai oribilă primă zi dintotdeauna, Îi scriu Dakotei. Dar nu îmi raspunde. Probabil ea e la curs, sper ca măcar ei să îi meargă mai bine.

***

La sfârșitul cursurilor îmi bag căștile in urechi și îl las pe Lp sa îmi inunde gândurile. Versurile piesei When we're high îmi distrage atenția de la momentul stânjenitor de acum câteva ore. O iau pe scări și îmi caut cheile din mers. Le învârt de doua ori pe degete, și chiar reușesc sa zambesc când vad un cuplu pe holuri. Dau sa răsucesc cheia in ială dar realizez ca e deschisă, iar când apăs clanța și fixez cu privirea patul colegei mele de cameră, toată starea de bine mi se dizolvă  intr-o secundă.

"Hei Olivia. Ai ajuns la primul curs?"

"Ăă, nu. L-am ratat" închid usa și mă îndrept spre partea mea de cameră.

Nu e posibil așa ceva. Ce caută el aici?

"Ce nasol, și eu am pățit la fel" îmi spune bruneta cu umbre gri in par "Apropo, eu sunt Briana, iar el este Darren. Amândoi învățam aici"

Darren

"Ma bucur sa va cunosc " înghit in sec si încerc sa scot un zâmbet. Briana îmi zâmbește larg, iar când îmi fac curaj sa îl privesc pe Darren, acesta pășește spre ușă încruntat, iar după ce isi da parul peste cap, trântește usa in urma lui.

Băiatul din cafenea învață la NYU, îi scriu pentru a doua oară azi, Dakotei.