Hopeless

Hopeless Paisprezece

Este deja vineri și mesajul primit de la Chase îmi reamintește ca trebuie sa merg cu el la nu stiu ce cina de familie. Parca a trecut o vesnicie, nu câteva zile și încep sa regret ca am acceptat.

Sunt obosita iar cursurile au trecut foarte greu. Vinerea am cele mai grele cursuri și in timp ce ma îndrept spre corpul cu dormitoare, realizez ca am nevoie de câteva ore de somn.

Noaptea trecută am dormit cel mult patru ore din cauza răcelii care m-a prins. Trebuia sa o ascult pe Briana și sa ma îmbrac mai gros. Toată săptămâna m-am imbracat cu haine subțiri si acum culeg roadele.

N-am nici o idee cu ce ar trebui sa ma îmbrac, Chase nu a adus vorba de asta iar eu am uitat sa îl întreb.

Ce ar trebui sa port deseară? Îi scriu asteptand cu telefonul in mâini sa îmi răspundă.

Tinand cont ca tata vrea sa o ceară in căsătorie pe iubita lui, ceva elegant.

Strâmb din nas când citesc ultimul cuvant. E foarte frig afară iar eu sunt răcita și trebuie sa ma îmbrac elegant, ceea ce înseamnă ca trebuie sa îmi caut o rochie, că pantaloni pentru asemenea ocazii nu am, doar jeanși și nu cred ca ei se vor califica ca fiind ceva elegant.

Îmi scot o rochie vișinie din dulap și încep sa îmi buclez parul. Acum dispun de cele 40 de minute pe care le voi pierde cu ondulatorul in mână, minute pe care le-aș putea folosi total diferit, de exemplu: dormind.

Pornesc televizorul și schimb posturile pana dau de unul cu muzica. Poate in felul acesta îmi va trece și somnul. Mi-am luat pastilele pentru răceală iar după ce am fost gata îmbrăcată, i-am mai dat un mesaj lui Chase.

"Ce mult ti-a luat sa ajungi. Nu te puteai decide între pantaloni și fusta?" întreb ironica când intra in camera.

Isi da ochii peste cap și îmi face semn sa ma ridic.

"Da, ți-ai dat seama usor"

Ma simt puțin ciudat in preajma lui după ce mi-a povestit Cailtin despre ei. Am atâtea întrebări pe care vreau sa i le pun dar nu pot, nu după ce am promis ca îmi voi tine gura.

O iau pe urmele lui pana in parcare fără sa încep o discuție. El pare încordat și bănuiesc ca nu are chef de vorbit, mai ales cand in următoarele ore tatăl lui va cere in căsătorie o femeie.

"E mașina ta?"

Deblochează portierele aprobând din cap.

"Da, azi am fost după ea la service"

Ma așez in locul pasagerului și ma bucur de caldura in care sunt primită.

"Vor fi multe persoane acolo?"

Iese din parcarea campusului privindu-mă cu coada ochiului.

"Nu, doar unchiul, mătușa si Darren"

"Darren?" îmi ridic sprâncenele uimita.

"Da. Ti-am spus ca e varul meu, nu?"

Ăă, nu, nu mi-a spus. Nici el, nici altcineva. Și nu pot sa cred ca și el va fi acolo. De ce m-a mai chemat dacă are cu cine sa isi piardă timpul?

"Nu mi-ai spus. Dar dacă vine el, de ce mai m-ai chemat și pe mine?"

Ridica din umeri și schimba vitezele.

"Nu voia sa vina când te-am chemat. S-a decis in ultimul moment"

Clatin din cap incercand sa-i procesez cuvintele. Cu fiecare kilometru parcurs, prezenta mea la acea cina mi se pare tot mai greșită, n-am ce căuta acolo și ma întreb de ce m-a mai invitat Chase. In fond sunt doar o simpla prietena pe care el o duce acasa in seara in care tatăl lui o cere in căsătorie pe iubita lui. Ce Dumnezeu? Unde îmi era mintea când am acceptat?

Nici încordarea lui Chase nu ma ajuta, pare ca se gândește intens la ceva. Îmi las capul pe geam știind ca n-are nici un rost sa-i pun întrebările care mi se rotesc frecvent prin minte și încerc sa ma relaxez.

Aud motorul mașinii oprindu-se și când privesc prin jur, realizez ca am ajuns. Chase isi drege glasul și pentru o secunda am impresia ca ma privește cu părere de rau. Astept sa isi explice expresia dar in schimb, îmi face semn sa ies din mașina.

Respiră zgomotos și abia ma privește.

"Esti in regula?" murmur mărind puțin pasul.

Aprobă cu o simpla înclinare a capului fără sa-mi arunce nici măcar o privire. Are ochii fixați pe ușa de la intrare —nu stiu cum ar trebui sa reactionez in fața comportamentului sau— Îmi face semn sa intru prima, acum ochii lui sunt in pământ iar eu simt ca îmi ies din minți. Îmi mușc limba și înaintez in hol păstrând liniștea.

"Buna fiule"

Îmi întorc capul spre sursa vocii și dau de un zâmbet imens. E tatăl lui, deși nu seamănă deloc. Chase e brunet cu ochi căprui, tatăl lui e blond cu ochi verzi.

"Salut tată" isi duce mâna la ceafă și încearcă sa zâmbească dar pe urmă zâmbetul lui se transformă intr-o grimasă "Ea e Olivia, una din cele mai bune prietene ale mele"

I se ivesc câteva riduri in jurul ochilor când imi zâmbește iar parul lui blond se pierde printre câteva fire albe care și-au pus amprenta in urma anilor.

"Buna Olivia, sunt Trevor. Tatăl lui Chase" 

Dau mâna cu el zâmbind. Îi spun ca sunt bucuroasă sa îl cunosc iar el ne invita in sufragerie. Pe canapeaua din mijlocul sufrageriei îl observ pe Darren și un cuplu, care presupun ca-i sunt părinți.

Mi se taie răsuflarea când isi ridica leneș ochii spre mine. Simt furnicături pe fiecare părticică de piele care trece prin fata ochilor săi. Nu stiu cum sa reactionez corect, in așa fel încât sa nu-mi observe nici surprinderea și nici dezorientarea din gesturi.

E prima oară când îl vad imbracat in cămașă, nu doar in tricouri închise la culoare. Se ridică și-i observ veșnicii jeanși negri strecurați intr-o pereche de converși. Zâmbește ștrengar înclinându-și capul abia sesizabil, o iau ca pe un salut și îi copiez gestul. Dar regret enron in secunda urmatoare pentru ca mie mi-a ieșit oribil.