Capitolul 39

55 5 0
                                    

Louis's Pov

-Iubita...

......

-Jess!!!!!

.....

-Scoala-te ma odată,am zis eu de data asta agitatand-o mai tare pana a tresărit.

-Ce cacat vrei?Nu te-ai mai obisnuit ca fac urat daca ma trezesti?m-a intrebat ea si daca nu era asa nervoasă probabil radeam de fata ei somnoroasa.

-Gata iubita...S-au dus orele de somn...Trebuie sa te duci la o activitate,am anuntat-o eu.

-Parca au fost doar 5 minute..Pisam-as pe ea de tabără,de directoare si de activități de rahat,s-a plâns ea bagandu-si capul in perna.

-Hai ridica-te.Stii ca daca te duci la Zumba iti vei reveni,i-am zis eu încercând sa o calmez.

-Daca nu o sa mi se duca din stres,pe tine te bat,a zis ridicandu-se din pat.

Uneori ma întreb cum am ajuns noi doi impreuna:o cicalitoare si un...calm.Daca ar fi avut un iubit la fel ca ea,cred ca urlete lor le auzea si NASA.

Si-a dezbrăcat hainele in fata mea,înlocuindu-le cu o pereche de colanti gri inchis cu un maieu negri simplu.Parul si l-a împletit intr-o coadă.Am plecat amândoi,ea catre Zumba si eu catre Paintball.

Claire's Pov

După antrenamentul de Zumba,am mai stat putin de vorba cu Eleanor.Imi părea o fata foarte de treabă si simpatica si regretam ca nu era colega cu noi.Am stabilit ca intr-o zi sa iesim neaparat la o cafea sa ne cunoastem mai bine.Am plecat spre camera mea,hotărâtă sa ma întind in pat in cele câteva minute rămase pana la cina.Deodată,am fost împinsă intr-un perete de un bărbat puternic.Inainte sa pot tipa,acesta mi-a acoperit gura cu palma sa.Figura sa nu îmi era nicidecum cunoscuta.

-Stai linistită,nu iti fac nimic.Citeste scrisoarea asta imediat si da un raspuns,mi-a zis inmanandu-mi un plic,ca mai apoi sa se faca nevăzut.Am încercat sa ma liniștesc,si m-am dus spre camera mea.Din fericire,Colin nu se afla acolo,asa ca m-am întins in pat si am scos scrisoarea din plic.

"Draga Claire,

Vrem sa stim ce mai faci,cum o mai duci.Lui Angel ii este dor de tine,plus ca ai promis ca o sa te interesezi de el lunar.Ne pare rău de acel incident in care te-am răpit si stim ca in principiu nu o sa ne înțelegi.Nu am avut intenții rele,pur si simplu suntem disperați.Te vrem inapoi,ne vrem copilul.Stim ca am facut o mare greseala,si vrem sa o reparam.Speram ca putem discuta ca intre adulți,ca sa nu mai fie nevoie sa recurgem la o astfel de varianta.
                                 Cu drag,părinții tăi."

Am aruncat scrisoarea pe jos si am inceput sa rad înfundat.Am luat o foaie si un pix,m-am asezat la birou decisă sa le trimit un raspuns.

"Buna si vouă..Stiti..Mie chiar îmi place ca voi continuati sa sperati..Lumea spune ca greselile se iartă,dar ce faceti voi nu se pune..Ma luati pe mine cu chestii ca ne vrem copilul inapoi,dar de fapt voi ma rapiti si daca nu venea nimeni sa ma ia fac pariu ca stăteam acolo închisă pe viața.Eu propun sa terminam odată cu circul asta..Stim cu toții ca vouă nu va pasa,de fapt,de mine,dar ma vreti inapoi pentru ochii lumii.Am o familie adevarata acum,2 părinți si 3 surori care ma iubesc.Nu am nevoie de voi.Si mie îmi e dor de Angel.Când o sa crească mai mare,o sa am grija sa vorbesc cu el sa nu asculte o vorbă din ce spuneti.Sa nu îmi mai scrieți.

P.S. Sa stiti ca aceasta tactica de a-mi da scrisoarea nu a fost tocmai una reusita."

Am scris cam tot ce am avut pe suflet,si eram uimită dar si fericită ca nu ma durea sa spun aceste cuvinte.E adevarat,sunt părinții mei,dar eu cu asemenea părinți nu mai am o viata buna.Mi-a ajuns.Nu prea stiu cum o sa fac eu legătură cu ei,dar mai mult ca sigur isi trimit din nou vreun agent din ala care te lipeste de pereti.Daca nu,ma duc la posta.

M-am uitat la ceas si am vazut ca iar trecuse de ora cinei.Noroc ca nu cu mult.Mi-am luat o bluza de trening peste ce purtam deja,si am mers catre cantină.

-Esti ok?m-a intrebat Kristen in timp ce ne puneam mâncare in farfurii.

-Da,sigur,i-am rapsuns afisand un zâmbet...fals cred.

Nu,normal ca nu eram ok.Nimeni nu stia adevarul despre familia mea înafară de Colin,si nici ca ma simteam pregatita sa discut despre asta cu altcineva.Intr-un fel îmi era jena fata de surorile mele..Pana la urma ele ar fi trebuit sa stie..Dar nu as sti cum sa incep asa ca mai bine o sa păstrez secret.După privirea lui Kristen puteam sa garantez ca nu m-a crezut,dar i-am multumit in gand atunci când nu a început sa ma ia la intrebari.M-am asezat la masa si mi-am învârtit plictisită furculița prin farfurie.Pana când,directoarea ne-a atras atentia tuturor.

O vară ciudată Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum