Priveam cu teamă negura. Încercam să disting lucrurile de pe scară. Nu vedeam nimic, probabil nici nu aveam ce să văd. Tresăream la oritce zgomot, la orice sunet, la orice pas...
Într-un sfârşit am intrat în casă. Valentina era singură. M-am aşezat pe scaunul din bucătărie şi mi-am aplecat trupul greu deasupra mesei.
Valentina mă privea speriată. Nu ştia ce am, îi era teamă să mă întrebe.
S-a aşezat în faţa mea, pe celălalt scaun. S-a aplecat uşor şi a întins mâna apucândumi-o pe a mea.
Am ridicat capul, i-am întâlnit privirea, iar aceasta mi-a zâmbit.
-Ce ai? s-a auzit voceae ei spărgând tăcerea.
Cuvintele mi-au răsunat haotic în minte. Nu ştiam ce să răspund, nu ştiam cum, eram parcă închisă în propia-mi minte.
Valentina mă privea încercând să ghicească ce am.
-Te-ai certat cu Edi? mă întreabă pe un ton trist.
-Nu. Vine la 4.
-Atunci?
-Vali... uite nu ştiu ce e cu mine...
-Cred că încep să înebunesc. Mă doare capul de mor şi nu am dormit deloc azinoapte...
-Hey! Stai uşor... asta era ptoblema... e normal să ne mai simţim uneori presate de problemele de zi cu zi. Trebuie doar să te relaxezi... lasă că ai să vezi, toate problemele se vor termina... Uite ar trebui sa dormi puţin.
Se gândea probabil că nu mai am bani şi că nu mi-am găsit un loc de munca... da, dar nu asta era problema. Îmi era cea mai bună prietenă, însă chiar şi aşa nu putea să citească în sufletul meu... Totuşi avea dreptate, trebuia să mă odihnesc. La patru urma să vină Edi de la Timişoara.
M-am ridicat de pe scaun şi m-am îndreptat spre canapea.
-Dute în dormitor dacă vrei!
Nu i-am răspuns, nu vruiam să deranjez, m-am întins pe canapea.
CITEȘTI
Ea...
HorrorHey, ştiu că este prima carte pe care o scriu de genul acesta, dar sper să vă placă. *** Uneori iubirea nu înseamnă nimic pentru unii dar pentru alţii este totul. În cazul lui iubirea este doar placere pe când ea îl iubeste mult asta facandu-o...
