Ea...

Capitolul XV

Nu ştiu de ce, dar Diana ni s-a părut puţin tristă sau nu ştiu...

Trece prea repede de la o stare la alta. Când e prea fricoasă, când prea îndrăzneaţă, când e fericită, când e tristă şi se schimbă prea repede, nu pot ţine pasul cu ea... Sigur o deranjază ceva, dar nu pot să îmi explic ce sau de ce, naiba, se închide în ea... Mă enervează în ultimul hal, iar asta se vede rău.

Când făceam duş am avut impresia că mă priveşte cineva. Parcă vedeam reflexia cuiva în oglindă... Am dat perdeluţa galbenă de plastic într-o parte şi m-am uitat, nu era nimeni; nici în baie, nici în oglindă...

Am ieşit din baie, m-am dus la Diana în bucătărie, am sărutat-o... Dintr-o dată s-a auzit uşa de la baie trântindu-se. Diana a tresărit imediat... De ce ? Era doar o uşă, s-a trântit din cauza curentului... Ce mare lucru? După puţin timp mi-am dat seama... Baia nu avea geam! Ce naiba! M-am dus să vetific...

Întradevăr nu era geam, dar totul părea normal.

Când m-am întors la bucătărie Diana se simţea rău... cred sau nu ştiu stătea pierdută cu capul pe masă...

Totul este parcă din ce în ce mai ciudat... trebuie să mai ies din casă...

Am luat-o de mână şi am sărutat-o.

-Ce-ai zice să ne plimbăm prin parc?

A ridicat privirea spre mine şi mi-a zâmbit, era aşa frumoasă...

-Stai să mă îmbrac! mi-a spus fugind în dormitor.

Am urmat-o căutându-mi cheile; nu dădeam de ele nicăieri...

S-a îmbrăcat repede şi m-a luat în braţe.

-Mergem? m-a întrebat.

-Nu găsesc cheile, nu ştiu unde le-am pus.

-Uitele, pe masă!

M-am întors şi le-am văzut, era imposibil! Erau pe marginea mesei. Nu aveam cum să nu le văd, stătusem la masă, mâncasem acolo, nu aveam cum să trec pe lângă ele...

-Tu le-ai pus acolo? am întrebat-o mai mult speriat.

-Nu! mi-a răspuns privingu-mă intens.

Ce era cu mine?

Le-am luat şi le-am băgat în buzunar... am avut totuşi o ezitare când am ajuns în faţă maşinii, nu ştiu, simţeam ceva ciudat...

-Mai bine am merge pe jos, ce zici?

-Da e ok! mi-a zâmbit ea.

Ne-am plimbat îndelung pe străzi, în parc, fără a scoate o vorbă, pe amândoi ne măcina ceva, dar ce o nemulţumea pe ea?

Mi-a fost greu să o întreb, dacă ea nu vuia să îmi spună problema nu ţinea de mine... Dar... totuşi... ce avea?