Ultima lacrimă /Finalizata

Trecutul

                   10 ani în urmă

Am simțit mâinile ei calde şi fine cum îmi mângâiar creştetul cu delicatețe. Acele mâini perfecte subțiri şi catifelate ce îmi atingeau creştetul în fiecare dimineață. Am deschis ochii mei mici şi firavi şi am mişcat încet pleoapele somnoroase.

"Bună dimineața îngeraşul meu"Mi-a dat un mic sărut pe frunte. Buzele ei calde şi umide îmi dădea liniştea sufletească.

"Bună dimineața mami!"căscam destul de des fiind trezită de puțin timp şi mă întindeam ca o pisicuță pe sub pătura care mă acoprerea până la umeri

"Cine eşte îngeraşul meu cuminte?" mi-a zis cu vocea ei calmă, suavă, liniștitoare şi plină de dragoste. Am ridicat o mână de sub pătură şi cu degetul arătător am indicat spre mine.

"Atunci clătitele din bucătarie ți le meriți din plin" am sărit din pat ca arsă şi am fugit cat de repede am putut jos fericită şi cu zâmbetul pe buze

"Bună dimineața" am zis orpindu-mă instantaneu din alergat când l-am văzut pe Cristian aşezat pe scaunul de la masă. Am lăsat capul în jos şi m-am îndreptat spre scaunul meu cu paşi mărunți şi nesiguri

"Bună dimineața "mi-a răspuns cu vocea lui groasă,  apăsătoare, fără pic de sentiment şi rece ca un cub de ghiața, fără să îşi ia privirea de la ziarul pe care îl citea cu mare interes.

Nu îmi plăcea deloc această persoană, era rău cu mine când mama nu era, țipa tot timpul chiar şi atunci când nu făceam nimic, nu ştiu de ce mama îl lasă să stea la noi. El nu este tatăl meu el este rău.
M-am aşezat încet fără să fac gălăgie pe scaunul meu şi am început să mănânc clătitele speciale ale mamei.

"Draga mea dute să te pregăteşti pentru şcoală" am auzit vocea ei tandră din spatele meu.

După cum mi-a  spus aşa am şi făcut, am apropat din cap şi m-am dat jos de pe scaun, nu voiam să o supăr şi eu, el a suparat-o destul. Mergând pe scari am auzit iar țipetele şi vorbele grele ale acelui om.
Am mers în camera mea şi am făcut exact ce mama mi-a spus. Mi-am spălat dinți şi fața pentru că mama mi-a spus că cine nu se spală este un copil rău şi la copii răi vine balauru şi îi mănâncă. Aşa că eu sunt fată cuminte şi ascultătoare şi fac cum mami îmi spune. Am luat hainele pe care mama le-a pregătit pe pat şi m-am îmbrăcat, ca apoi să cobor iar jos unde mă aştepta mama. El a plecat, mereu pleacă şi când vine nu merge bine, aruncă lucrurile prin casă şi le sparge, țipă la mine şi la mami şi după iar pleacă. Este bine când el nu este în casă, când sunt eu şi mami este linişte şi pace.

"Sunt gata mami"Mami şi-a ridicat ochii din ceaşca de cafea şi am văzut că iar plânge. Nu îmi place când mami plânge, eu încerc să fiu cuminte dar ea plânge oricum. Am încercat să o întreb de ce face asta dar niciodată nu mi-a răspuns.

"Mami nu plânge"M-am dus spre ea şi am luat-o în brațe. Am strâns-o cât am putut de mult.

"Nu plâng îngeraşul meu"M-a luat de mână şi am ieşit din casă.

Ajunsă la şcoală am intrat înăuntru dar nu înainte să îi dau un mic sărut pe obraz.

"Ai grijă scumpa mea" am aprobat din cap fără să ezitez şi am intrat în scoală veselă. M-am aşezat cuminte în prima bancă aşteptând ceilalți copii, mereu eram prima şi doar pentru că mami trebuie să mergă la muncă, dar nu mă supăr pe ea nu pot să mă supăr.

***

"Elisabetta" am auzit vocea doamnei învățătoare şi am ridicat imediat capul din caiet " Mama ta a ajuns poți pleca" am aprobat din cap şi am strâns lucrurile mele în linişte, le-am băgat în ghiozdan ca apoi să ies din clasă.