Ultima lacrimă /Finalizata

Suflete pierdute

M-am trezit transpirată simțind o mare nevoie de aer curat, mi-am dus privirea şi am observat cum Erik era peste mine cu un picior încolăcit peste ale mele şi capul în scobitura gâtului meu strângându-mă puternic în brațele sale. Mişcându-mă uşor am reuşit să îmi scot un braț de sub păură  dar imediat după am văzut cum mişcarea mea la făcut pe el să se trezescă

"Bună dimineața" avea vocea răguşită şi mă privea somnoros zâmbind

"Bună dimineața şi ție" mi-am apropiat capul de al lui şi i-am dat un sărut vag dar el nu m-a lăsat aşa uşor şi a insistat formând un sărut apăsat şi înfocat

"Asta pentru ce a fost?" I-am zis zâmbind imediat ce mi-a lăsat buzele în pace

"Pentru că nu ştiu ce va fi mâine. Acum eşti aici, lângă mine şi simțeam nevoia să o fac." A zis întristându-se puțin ca apoi să pună capul iar în scobitura gâtului meu

"Iubire nu contează ce va fi mâine importante sunt şi vor fi momentele ce le-am petrecut împreună" vocea mea tremura şi era mai mult o şoaptă
Şi-a ridicat capul şi a deschis gura să răspundă dar bătăile din uşa l-au oprit. M-am ridicat din pat şi am mers în acea direcție ca apoi să deschid

"Era şi timpul, dacă vrem ca lucurile să decurgă bine ar fi momentul să ne grăbim şi să plecăm" rânjetul lui mă călca puțin pe nervi şi faptul că m-a împins puțin ca să poată întra în cameră mă deranja dar nu puteam spune absolut nimic era casa lui şi noi eram musafiri

"În cinci minute suntem jos Isac" am zis sec ca apoi să mă îndrept spre baie întrocându-i spatele

"Bine, vă aştept jos" am auzit vorbele lui ca apoi să închid uşa. M-am aporpiat de oglindă şi mi-am privit chipul, eram schimbată cele întâmplate m-au schimbat. Cearcănele erau vizibile sub ochii mei şi părul luminos era mai opac, singurul lucru rămas la fel erau doar buzele rozalii până şi ochii erau de o altă culoare, un albastru mai închis. Am închis ochi pentru fracțiune de secundă şi am oftat ca apoi să îmi umezesc mâinile şi să îmi spal fața cu puțină apă rece. Nu m-am putut abține în a nu mă gândi la vorbele lui Isac, viitorul meu nu îl vedea şi acest lucru îmi dădea o stare ciudată. Acum că m-am regăsit puțin şi lucurile încep să mergă mai bine faptul că probabil ziua de mâine nu o voi mai apuca mă sperie puțin. Am înfruntat atâtea pe parcursul vieții şi ar fi prea devreme pentru mine să mor nefiind pregătită absolut deloc dar dacă acesta este destinul meu îl voi primi cu brațele deschise, tot ce vreau este moartea Irinei dacă este să mor măcar să o iau şi pe ea cu mine aşa nu va mai putea face rău nimănui. Am luat prosopul şi mi-am şters fața alungând gândurile ce mă macină şi m-am îmbracat repede cu o pereche de pantaloni şi un pulover gros ca apoi să pun ghetele în picioare. Atunci când am ieşit din baie Erik nu mai era probabil fiind deja jos cu Isac aşa că am plecat pe urmele lor

"Vrei să spui că va muri? Isac te auzi ce spui nu voi permite aşa ceva" m-am oprit pe scări în momentul în care am auzit vocea lui Erik şi am tresărit la auzul pumnului în masă ce a lovit puternic lemnul

"Ştiu Erik ştiu, este ceea ce am văzut, ştii că totul se poate schimba, viziunile mele nu sunt mereu concrete" am văzut cum încerca să îl calmeze punând o mână pe umărul lui

"Elisa nu poate muri!!"a țipat la el punând un deget în fața lui ca să se facă înțeles şi mai bine dar paşi mei au atras atenția şi amandoi au înlemnit

"Mergem băieți" am zis cât mai calmă posibil, nu voiam să ştie niciunul că am auzit ceea ce vorbeau. Mă bolversează mult vorbele lor dar prefer să tac şi dacă chiar va veni sfârşitul meu nu îmi pasă vreau doar să îi disturg pe cei ce mi-au făcut rău aşa merg cu inima împăcată