Ultima lacrimă /Finalizata

Începutul

"Târfă mică ce eşti " am simțit o palmă rece pe obrazul meu ce mă loveşte cu putere, imediat o usturime surpinzătoare în acel loc îşi face apariția.
Instantaneu mi-am deschis ochii realizând că în fața mea era o figură dar vedeam totul în ceață nefiind trează total. Am făcut ochii mari atunci când m-am dezmeticit de tot şi am văzut figura lui Cristian în fața mea.

"Ce vrei?" Am zis ridicându-mă în şezut şi mutând privirea prin cameră, fără să îmi ating obrazul, care acum era în flăcari puteam simți căldura pe care o emană, nu îi dădeam eu acestă satisfacție acestui om cu toate că mă durea puțin obrazul.

"Esti o leneşă, nu vezi în ce hal arată acest loc" şi am văzut mâna lui în aer arătându-mi încăperea. Într-adevăr era dezordine peste tot, dar eu nu curățam după jigodia asta de om nici în ruptul capului.

"Vrei curățenie? Fă-ți!" Am zis tăios şi m-am ridicat de pe canapea. Eram toată amorțită, nici nu ştiu când am adormit şi de când sunt acolo. Am luat telecomanda de pe masă fără să mă uit la el şi am închis televizorul.

"Auzi tu curvă mică ce eşti dacă atunci când mă întorc nu văd curățenie ai încurcat-o cu mine, ştii ce s-a întâmplat data trecută" Am înghițit în sec şi puteam simți cum nervi pun stăpânire pe mine. Am plecat de lângă el fără să îi dau nici măcar o privire şi am urcat scările.

"M-ai auzit Elisabetta?"

Am strâmbat nasul şi mi-am văzut de drum până în camera mea. Nu cred că aş suporta iar mâinile lui murdare pe mine şi limba lui plină de salivă pe pielea mea, aşa că atunci când pleacă o să fac puțină ordine, cu toate că aş prefera să mor. M-am aruncat pe pat şi mi-am pus o pernă pe cap. Îmi urăsc viața, aş vrea atât de mult să fie altfel. Mama a plecat de lângă mine prea devreme şi m-a lăsat cu omul acesta pe care nici nu îl pot descrie în cuvinte. Tata habar nu am de el mama niciodată nu vorbea de el, nici măcar nu ştiu cum arată, sau dacă este în viață. Mi-am aruncat perna de pe față şi mi-am îndreptat privirea spre ceasul de pe perete ce stătea liniştit. Era deja ora 18.00, oh la naiba trebuia să mă vad cu Mery acum 2 ore, am oftat şi mi-am aruncat din nou capul pe pat, era deja târziu şi trebuia să fac ordine după omul acela prost. Am oftat iar şi am decis că este mai bine să încep măcar mai tarziu pot ieşi afară. Coborând scările nu am auzit nimic decât liniştea, perfect a plecat, mai bine să mă pun pe treabă.

Ajunsă în sufragerie mi-am pus mâinile pe talia mea subțire într-o parte şi alta, privind camera devastată cu dizgust. Zici că stă un porc aici nu  o persoană. Am dat mărunt din umeri şi am început cu hainele care erau aruncate pe jos neavând altă soluție. Am luat un tricou în mână şi mirosul de transpirație mi-a intrat în nările nasului imediat. Am întis mâna cât de tare puteam de lângă fața mea cu scârba şi l-am aruncat în coşul care stătea comod pe jos, am continuat aşa până când coşul era plin. Este pur şi simplu dezgustător, vine noaptea beat şi aruncă tot ce reuşeşte pe unde poate ca apoi să cadă mort pe canapea. Am înghitit în sec şi am dus coşul unde era maşina de spălat, nu avea decât să le spele singur. M-am reântors în sufragerie şi am adunat tot ce era pe masă, am spălat vasele şi le-am pus la locul lor, şi aşa trecând timpul casa prindea viață tot mai mult.
După ore petrecute în a curața pe ici colo m-am aruncat pe canapea obosită ruptă, cine mai avea chef acum să plece de acasă, vroiam doar patul mai ales că maine am cursuri. Minunat mi-am petrecut duminica făcând curat. Mi-am lăsat capul pe canapea şi imediat privirea mi-a căzut pe libreria ce stătea lipită de perete. Nimeni nu s-a mai atins de ea de când mama nu mai este printre noi. M-am uitat mai insistentă şi am văzut o carte pe care nu o mai văzusem. M-am ridicat greoi de pe canapea şi am luat imediat cartea în mâini, nu era plină de oraf ca şi celelalte semn că cineva a folosit-o de recent. Curiozitatea m-a copleşit aşa că fără să stau pe gânduri am deschis-o, acest gest a făcut în aşa fel încât o bucată de hârtie albă să cadă din ea pe jos. Ok devine ciudat ce ascunde Cristian, putea fi vorba doar de el pentru că eu cartea asta nu am mai văzut-o. Am luat foaia de hârtie de pe jos şi am deschis-o. Imediat am recunoscut  scrisul mamei şi un val de amărăciunde m-a cuprins.