Ultima lacrimă /Finalizata

Adevărul

"Draga mea...totul a început acum 1000 de ani, atunci străbuni noştri au descoperit că au puteri inexplicabile, a fost greu să accepte acest lucru dar au reuşit practicând pe scuns puterile pe care le-ar descoperit, au ascuns ani la rând acest lucru de oameni cu greu dar au reuşit cu multe sacrificii, poporul era bun şi nu foloseau puterile decât dacă chiar era absolut necesar, reuşind astfel să rămână în umbră şi să nu dezvăluie secretul nostru, totul a fost bine până când vrăjitoarea Irina, una dintre cele mai mari vrăjitoare, s-a îndrăgostit de un om simplu şi a dat naștere primei fetiței Elisabetta, totul s-a schimbat de atunci, acea fetiță avea puteri ieşite din comun şi nimeni nu ştia înafară de Irina reuşind să ascundă acest lucru tuturor, atunci când a crescut totodată şi puterile ei a fost atrasă de răul ce se afla în ea, rasa umană era în pericol dar şi poporul nostru care s-a împărțit, mulți au mers pe urmele ei sătui de faptul că trebuiau să îşi ascundă puterile, a fost un mare război şi toti am avut pierderi mari, mulți dintre ai noştri au fost arşi de vii şi nu numai, rasa umană era pe cale de dispariție şi teroarea era peste tot ea reuşind să pună răul peste tot,dar totul a luat sfârşit cu ajutorul vrăjitoarei Irina, găsind carte vrăjilor întunecate a găsit singurul mod în a sfârşi acel iad, era să  îşi înfigă în inimă un pumnal de aur, dar nu era deajuns a trebuit înainte să omoare omul iubit pentru că cenuşa lui era elementul principal, pumnalul nu funcționa fără acea cenuşa Elisabetta fiind rodul iubirii lor,nu a fost uşor pentru ea fiind vorba despre personale importante din viața ei dar a reuşit şi atunci când Irina a făcut acest sacrificiu luând fiica cu ea credeam că totul a luat sfârşit numai că Elisabetta în ultimele momente înainte să moară ne-a blestemat pe toți, nu putem iubi persoane omoneşti dar nici vrăjitori, suntem obligați să stam singuri pe viață şi blocați aici în acestă şcoală fără puterile noastre,singurul lucru care ne amintește că suntem aşa cum suntem este atunci când mergem în pădure şi ochii nostri îşi schimbă culoarea fiind locul unde Elisabetta a murit rămânând puțin din puterile ei, cu anii am reuşit să ne adaptăm, nu toți sunt la fel printre noi sunt şi persoane normale nu avem de ales este un camuflaj, draga mea Elisabetta aici ajungem în prezent, tatăl tău era un mare vrăjitor fiind unul dintre cei mai bătrâni care au rămas, dar s-a îndrăgostit de mama ta, tu fiind rodul iubirii lor, atunci când mama ta a aflat adevărul a fugit ştiind că te are pe tine în pântece, tatăl tău a aflat totul atunci când mama ta era în ultimele sale clipe dar nu a avut puterea să facă ceea ce trebuia să facă şi te-a lăsat acolo cu speranța că nu vrei reuşi să rămâi în viață, totul a revenit la normal până când tu nu ai bătut la uşa lui, tu fiind mare a văzut că nu aveai puteri şi te-a adus aici cu speranța că nu te va pierde şi dacă acele puteri vor ieşi la suprafața exact cum spune profeția noi te vom ajuta să rămâi de partea binelui,dar nu suntem aşa siguri draga mea în noaptea în care ai fost răpită ți-ai folosit puterile, unul dintre elevi te-a văzut, şi aici revin problemele ne este frică de ceea ce vei deveni, nu vrem ca povestea să se repete, mulți dintre vrăjitori au rămas răi cu speranța că blestemul va fi împlinit şi din când în când vin în acestă lume dar noi îi oprim cu singurul lucru pe care îl  avem acel pumnal, el este singura noastră putere, dacă nu erai una dintre noi nu puteai vedea nimic atunci seara fiind sub efectul unei vrăji de protecție ce se află acolo mulțumită Irinei, acesta este adevărul draga mea, eşti o strga în carne şi oase una dintre cele mai puternice poți fi salvarea noastră dar şi distugerea fiind singura care are puteri acum" mi se părea o nebunie totală ceea ce auzeam, era absurd totul, credeau că mă pot duce de nas cu o poveste ireală, sunt nişte criminali toți, m-am uitat îngrozită la amandoi şi m-am ridicat de pe scaun

"Sunt o ce? Voi sunteți nebuni, nişte criminali nebuni, nebuni de legat dacă mă gândesc mai bine. Este absurd ceea ce spui, mă crezi atât de proastă să cred  o astfel de poveste? Lăsați-mă naibii în pace!" I-am privit pe amândoi în timp ce țipam aceste cuvinte şi atunci când am terminat m-am întors pe vârfuri şi am ieşit din birou auzind numele meu în urma mea.