Ultima lacrimă /Finalizata

Războiul

Număram secundele, minutele, orele dar pare că timpul joacă în defavoarea mea limba aceea mică şi subțire a ceasului de mână nu voia să continuie înainte şi eu muream pe dinăuntru fiind în aşteptarea acestui război pe care nici nu l-am cerut mi-a foat dat fără să fiu întrebată, cu toate că mereu am fost împotriva a astfel de evenimente acum sunt mai mult decât fericită să îi dau o lecție nemernicii aceleia. O viperă mai vicleana ca ea nu am mai văzut şi sper să nu mai văd mă rog dacă rămân în viață. Trebuie să fiu sinceră îmi este frică şi încă cum chiar dacă sunt o vrăjitoare viața mea este exact ca a unei persoane normale şi este normal să mă gândesc că probabil va fi sfârşitul meu în mai puțin de o oră. Ceea ce mă făcea să fiu destul de calmă era faptul că Erik se afla lângă mine şi îmi ținea mâna în a lui dându-mi o oarecare stare de confort. Încă tremur când mă gândesc la seara petrecută împreună şi mă bucur că am putut savura acele momente cu el. Cu toate că voiam ca noi să rămânem împreună după acest masacru ce va avea loc ştiam că probabilitățile sunt foarte mici dar o fărâmă de speranță o pot avea şi eu.

"Este timpul să trezeşti sufletele Elisa" mi-am dus privirea spre Isac şi am aprobat tristă nefiind sigură de ceea ce facem. Am strâns mai tare mâna lui Erik şi el mi-a răspuns ca apoi să o estrag din a lui

"Spiriti io vi chiamo e vi sveglio perchè è arrivata l'ora della vostra vendetta, svegliatevi e seguitemi în questa guerra che deve avere fine" am terminat de spus cuvintele şi imediat acel vânt ce l-am mai văzut a început să bată cu o putere de nedescris. Am luat mâna lui Erik iar în a mea şi am strâns-o cât mai mult posibil, aveam nevoie să ştiu că el era aici cu mine şi nu mă va lăsa singură

"Suntem pregătiți!" Acelaşi om hidos cu aceleşi cicatrici pe față a vorbit înaintând spre mine

"Perfect, a venit momentul" glasul meu se auzea tare şi puternic cu toate că pe dinăuntru trenuram din ce în ce mai mult dar cum nu puteam demonstra slăbiciunile în fața lor am rămas calmă

"Vom lupta până la sfârşit"zicând acestea şi-a dus două degete în dreptul inimii exact ca data trecută şi s-a pus în fața tuturor spiritelor ce se aflau în spatele nostru

Am înghițit în sec atunci când am văzut cum norii devin tot mai grii semn că era în apropiere şi vântul continua să bată cu putere penetrând prin haine lucru ce mă făcea să tremur şi mai tare

Nu a durat mult până când în zare se puteau vedea mii şi mii de vrăjitori în fruntea lor fiind Irina împreună cu tata, Daniele şi Athur.
Văzându-mi tatăl am simțit un pumn în stomac ce mă loveşte puternic ştiam tot adevărul despre el dar am sperat până în ultima secundă să nu fie adevărat.
Atunci când se aflau la câțiva metri distanță am văzut cum Irina/Isabella îmi rânjea satisfăcută ca apoi să facă un pas în fața celorlalți

"Elisabetta, scumpa mea Elisabetta, nu credeam că poți fi în stare să faci o astfel de faptă. Ai crescut mai mult decât îmi imaginam în tot acest timp că ai fost plecată am crezut că eşti mai slabă şi în schimb uită-te eşti în stare să sacrifici viața celor dragi pentru a ta" vobele ei erau tăioase şi stiam că vrea doar să mă enerveze aşa eu explodam fiind ce-a mai mare greşeală

"Nu este adevărat!" Am zis tare încleştând pumnii fiind gata de atac în orice moment

"Ah nu? Mie aşa mi se pare voi ce credeți?" Şi-a dus privirea spre cei 3 din spatele ei şi am văzut cum toți aprobă din cap

"Poți să crezi ce vrei mincinoasă ce eşti. Aici cea care se gândeşte doar la ea eşti tu manipulând persoanele din spatele tău ca şi cum ar fi marionete" am zis răstindu-mă la ea dar ştiam că este fără rezultat femeia acesta era mai rea decât orice şi oricine
Am văzut cum râde pe seama mea gălăgios şi cu un semn al mâinii mă trânteşte de pământ ca şi cum aş fi fost un nimic acest lucru făcându-i pe toți să se mişte şi să lupte. Erik a venit repede spre mine ajutându-mă să mă ridic

"Du-te cu ceilalți Irina este a mea" am țipat la el nervoasă şi în secunda următoare a plecat de lângă mine ca un fulger. Am căutat-o din priviri şi atunci am văzut-o că lupta împotriva Alessiei ca şi cum era un nimic şi ştiam că Alessia nu va face față. Am fugit spre ele simțind nervii cum urcă pe vene dând la o parte ceilalți vrăjitori mai uşor decât credeam omorându-i. Simțeam că fiecare centimenteu ce îl percurgeam puterea mea creştea din ce în ce mai mult.
"Fuoco"am aruncat spre ea o mare minge de foc dar era ca şi cum nu o atinsese cu nimic dar măcar i-am atras atenția şi a lăsat-o pe Alessia în pace.

"Aici erai, vei pierde cu viața dacă este nevoie" auzind cuvintele ei m-am repezit spre ea şi am aruncat-o la pământ ca apoi să mă arunc peste ea şi să îi zâmbesc dându-i cu toate puterile mele o alta minge de foc. Focul era arma mea de bază şi în tot acest timp puterile mele au crescut enorm de mult acum ajutându-mă să mă lupt exact cum o face ea. Scudul ce l-a folosit împotriva mingii mele de foc m-a făcut pe mine să sar prin aer ca apoi să cad la pământ

"Tot nu ai învățat cine este puternic aici huh?" A țipat spre mine ca apoi să mă ridice în aer aruncându-mă iar la pământ. Acest joc a continuat de cel putin douăzeci de  ori şi eu simțeam cum viața se scurge încetul cu încetul din mine. Am privit în jurul meu şi am văzut cum ceilalți luptau pentru viața mea Isac plătind cu a lui. Mi-a curs o lascrimă din ochi şi mi-am încleştat pumnii atât de tare că mă dureau. Am provit- o cu ură ca apoi să mă ridic de jos şi să merg spre ea.

"Oh chiar nu ştii când să te laşi bătută. Uită-te în ce hal eşti crezi că mă poți învinge acum?" Am tăcut din gură şi ura creştea peste măsură în mine. M-am ridicat în aer luând toată puterea ce o aveam în mine şi cu un ultim respir ca apoi să duc mâinile în față

"Mori!" Am țipat aruncând în ea toată puterea ce o aveam în mine ca apoi să o văd la pământ fără să dea semne de viață. M-am pus înapoi pe pământ şi am mers spre ea încetul cu încetul ca apoi să fac un cerc cu o creangă ce am găsit-o pe jos şi să închid ochii lângă corpul ei

"Il mondo dei spiriti non la può accettare per questo ti mando da una parte dove non hai via d'uscita. Sei maletta per tutta la tua vita nel al di là e non riuscirai mai a scappare. Sarai intrappolata nella tua stessa mente e mai e poi mai potrai uscire"

Am deschis ochii şi am văzut cum cercul  făcut în pământ i-a foc ca apoi Irina să fie prinsă în acele flăcari.
Am căzut la pământ în genunchi neavând piu forțe să stau pe propiile picioare ca apoi să privesc în jurul meu. Pământul era îmbibat de atâta sânge nevinovat fiind acoperit de copruile vrăjitorilor fără suflet. Am privit Alessia cum zâmbea triunfătoare lângă corpul lui Daniele şi Erik încă se lupta cu Athur dar nu pentru mult timp văzând corpul căzând la picioarele lui Erik fără viață. Priveam totul cu dezgust şi simțeam cum viața se scurge tot mai mult din mine lăsând doar acea fărâmă ca să pot vedea tot ce se întâmplă în jurul meu. Am văzut cum Erik vine spre mine alergând zâmbitor ca apoi să închid ochii şi să fiu trasă în întunericul din care nu mă voi mai trezi niciodată.

"Elisaaaaa.." am auzit țipătul lui Erik dar era atât de întuneric că nu îl puteam vedea aşa că am continuat să merg înainte fiind trasă de ghearele morții

Ştiu că este destul de scurt acest capitol dar voiam sa se termine aşa şi nu voiam să o lungesc pentru cuvinte deci... cartea oricum se apropie de sfârsit 😄😘😘😘