Ultima lacrimă /Finalizata

Întâlnirea

Inima îmi bătea cu putere în piept atunci când am coborât din avion. Aveam atâtea stări laolaltă; emoționată,haotică, confuză,nelămurită,târşală,satisfăcută şi înfricoşată. Nici eu nu ştiam sigur cum mă simt ceea ce era concret era că frica era pe primul plan. Dar ce poate fi atât de rău? Un oraş nou, o pauză, puțină libertate, că tot veni vorba de oraş de ce să nu fac o vizită? Întâlnirea cu aşa zisul meu tată poate aşteptat o zi.

După ce mi-am luat valiza şi am reuşit să găsesc un taxi m-am îndreptat spre un hotel, îmi trebuia un loc unde să dorm, după ce voi lua camera şi voi lăsa bagajele o să fac o vizită acestui oraş.

"Mulțumesc" am zis aruncând bani pe bancheta din spate taxiului şi ieşind în grabă, după ce camera mea era gata şi valiza era deja pe pat am oftat neştiind de unde să încep. Este un loc nou nu am mai fost aici, sper că Veneția nu este aşa de rea, defapt ce poate fi rău unde stăteam eu era doar un orăşel mic din sudul Italiei aici este total diferit, aşa că trebuie să aprofit. Am lăsat valiza acolo unde era  şi nici nu m-am schimbat pentru că zborul nu a durat aşa de mult. Am închis uşa de la hotel şi am plecat veselă cu mâinile în buzunare pe holul mare. Aerul era bun se vedea că marea nu este aproape cum era la noi, dar nu este nimic rău în acest lucru, o schimbare de peisaj nu face rău nimănui. Era totul un dute vino şi lumea era prea ocupată să se oprească  din acel val-vârtej. Totul este diferit şi nu mă puteam abține în a nu mă uita peste tot cu zâmbetul pe buze ca o idioată. Ceea ce m-a surpins cel mai tare erau "le gondole" mici bărci ce călătoreau toată Veneția. Fiind un oraş pe apă era împresionant tot ce vedeam. Vizitatul prin muzee m-a ținut ocupată toată ziua, şi eram tot mai bucuroasă de ideea de a veni aici. Eram aşezată la o terasă şi îmi savuram pizza uitându-mă la oraş, era luminat de mii şi mii de lumini,era un spectacol pe care nu îl vezi mereu. Am rămas fascinată de acest mic colț de rai, este total diferit de unde am venit eu şi mă surprinde tot mai mult.
O să îmi aduc aminte până la ultimul detaliu de această zi, această ora, această clipa… unică…
Mi se părea ireal totul şi defapt uite-mă sunt aici în carne şi oase şi mă desfăț din plin de aceste momente superbe.
Terminând pizza mea am plătit şi m-am întors înapoi la hotel era destul de târziu şi oboseala se face simțită tot mai mult fizic şi psihic.
M-am aruncat în pat satisfăcută de acesta zi fermecătoare şi plină de suspans. Liniştea îmi face bine, mai mult decât mă aşteptam. M-am ridicat din pat aruncând hainele de pe mine înlocuindule cu un tircou larg şi lung care îmi ajungea până la genunchi, acoperindu-mă cu pătura fină şi pufoasă până la umeri am adormit aproape imediat şi de acesta dată eram cu zâmbetul pe buze

***
Mă întindeam sub părura pufoasă ce mă acoperea bucuroasă şi plină de emoție, am deschis ochii încet clipind de mai multe ori, razele soarelui pătrundeau încet prin geamul mare de lângă pat. Astăzi va fi o zi interesantă, şi sigur va fi plină de suspans, ce o să se întâmple atunci când o să îmi vad tatăl, cum vom reacțina amandoi? Oh mai bine nu mă gândesc şi aş face bine să mănânc ceva înainte să plec. După ce am comandat sus în cameră nişte cereale cu lapte şi un ceai cald, m-am dus în baie să mă pregătesc, în timp ce îmi ştergeam fața cu prosopul am auzit soneria de la telefon, fară să stau pe gânduri am alergat prin cameră şi fară să ocolesc patul am sărit în el dat că telefonul se afla pe noptiera din partea cealaltă a patului.

"Da" am zis răsuflând din cauza acrobațiilor ce le-am făcut acum câteva secunde în tentația mea de a lua telefonul

" Hei tu ai zis că nu uiți de mine" am răs ca o nebună la auzul vocei prietenei mele sunt sigură că dacă era lângă mine făcea pe supărata şi mă amenința ea cu ceva

"Nu am uitat am fost doar prinsă de vizitarea oraşului" în gând mi-a apărut înstanteneu toate locurile pe care am reuşit să le vad ieri şi frumusețea acesti oraş, m-am asezat pe pat zâmbind ca o proastă ca şi cum ea era aici şi mă putea vedea