Ultima lacrimă /Finalizata

Un puzzle perfect

"Deci după cum spune sora mea:Unde soarele apune şi apa cristalină se aude acolo va fi inima dragonului, acolo se află primul indiciu, spre norocul nostru ştiu unde este acest loc, mama ne ducea mereu de mici, niciodată nu am înțeles de ce mamei îi plăcea să se joace în acest mod, sper că vom găsi ceva aşa cum a zis sora mea"  era destul de concentrat în timp ce vorbea  şi prins de amintiri, era chiar drăguț într-un astfel de moment

"Deci ştii unde mergem?" am zis vag, încă nu ştiam în cine pot avea încredere şi în cine nu, prea multe minciuni şi prea multe poveşti mi s-au spus până acum.

"Da cel puțin aşa cred, nu sunt sigur, dar vom vedea, vom ajunge în câteva ore" şi-a dus privirea spre mine preț de câteva secunde ca apoi să o ducă iar spre drum.

Speram atât de mult ca acestă poveste să aibă un final, eram sătulă de tot ce se petrecea în jurul meu, şi cel mai mult îmi era frică de cine aş putea deveni, am decis să las gândurile şi să porfit de aceste momente în linişte, mi-am aşezat capul pe geamul rece şi am privit spre drum.

                             *****

Atunci când a oprit motorul maşinii, eram curioasă să văd unde suntem defapt, am coborât din maşină şi mi-am dus privirea în împrejurimi. Eram într-o pădure, şi nu departe zăream o peşteră, puteam auzi sunetul unui râu ce curgea dar nu îl vedeam, copacii erau goi şi crengile erau pline de zăpadă, totul părea mort şi fără viață, ceea ce mi-a atras atenția a fost o mică căbănuță în mijlocul pustietății.

"Unde suntem?" am zis după ce am admirat locul unde ne aflam

"Locul preferat al mamei, aici practica magia şi ne-am ascuns când a rămas însărcinată cu sora mea" în glas i se putea simți tristețea, şi cred că pentru el este greu să vină aici, un loc plin de amintiri vechi de mult apuse

"Şi aici crezi că este locul de care a vorbit Elisabetta?"  am văzut cum se apropie de mine şi aprobă din cap, dar nu se opreşte lângă mine ci trece mergând spre peșteră

"Urmează-mă" am făcut cum mi-a zis şi am mers în spatele lui în linişte

"Deci după cum a zis sora mea soarele apune chiar în spatele peşterii şi râul se află tot acolo, dar unde naiba îi inima dragonului?"am văzut că vorbea mai mult cu el însuşi decât cu mine şi am preferat să tac din gură şi să mă uit în jur, nici eu nu ştiam ce caut dar totuşi mă interesa să găsesc ceva.

"Hei uite" am zis după ceva timp în care fiecare se uita din colo în colo. S-a apropiat de mine şi am văzut cum zâmbeşte

"Bravo, este semnul mamei aici trebuie să fie" am văzut cum dă zăpada la o parte şi semnul se vedea tot mai mult pe ruine, problema era că nu era nimic mai mult decât acea cruce în mijlocul unei stele scrisă pe piatră, am văzut cum caută cu mâinile atingând ruina încetul cu încetul

"Aha ştiam eu" o mică gaură, invizibilă aproape, a fost găsită de mâinile lui, a extras o mică cutie şi a deschis-o, înăuntru se afla o bucată de material, a deschis şi pe ea erau scrise cuvinte Dove soffia il vento, la stella lucente brilla trovi il tesoro

"Ştii unde se află?" Am zis ridicând în sus o sprânceană curioasă

"Mamei mereu i-a plăcut să se joace cu cuvintele, ştiu exact unde este şi nu e departe, haide"

Am mers după el şi ne-am urcat în maşină, după ce a pus maşina în mişcare am decis să vorbesc

"Unde este acest loc Daniele?"eram curioasă şi nu m-am putut abține