Ultima lacrimă /Finalizata

Se dau armele pe față

Ajunşi în fața şcolii imediat m-au curpins amintiri. Pare că a trecut atât de mult timp de când am plecat şi foarte mult de când am aflat că sunt o vrăjitoare. Nu îmi vine să cred că m-am întors în acest loc plin de minciuni şi persoane false. Aici s-au petrecut multe pe la spatele meu şi tata a fost primul în listă care m-a mințit şi şi-a bătut joc de mine dar totul se va termina curând. Am împins uşile de fier de la intrare fiind urmată de Isac şi Erik şi am făcut câteva suspine înainte de a înainta pe uşile şcolii.

"Trebuie să fim cu ochi în patru" am aprobat la auzul cuvintelor lui Erik şi i-am zâmbit. Când mă gândesc câtă frică băga în mine la început şi părerile ce le-am avut despre el îmi vine să râd de prostia de care dădeam dovată. De cine fugeam cel mai tare s-a adeverit a fi persoana în care pot avea încredere

"Ați ajuns" mi-am îmbrățișat prietena înainte să vorbesc

"Alessia ai aflat ceva între timp?"

"Hmm.. tatăl tău vine mereu pe aici şi mereu merge în biroul directoarei. Cam atât nimic important totul decurge normal" a dat mărunt din umeri tristă probabil din cauză că nu ne poate ajuta cu mult

"Cu directiarea zici? Oare ce legătură are Isabella cu toată treaba asta?" Am vorbit mai mult pentru mine dar puteam vedea cum ceilalți erau puşi pe gânduri imediat ce am terminat de vorbit

"Isac, crezi că poți vedea ceva legat de Isabella?" L-am privit întrebătoare şi chiar voiam să ştiu dacă ne poate fi de folos

"Am încercat dar nu văd nimic. Exact ca şi Iri..." a făcut nişte ochi mari şi a fus privirea în pământ frecând bărbia cu mâna stângă mergând înainte şi înapoi în fața noastră

"Stai puțin doar nu crezi..?" Am zis uimită de ceea ce probabil gândea

"Păi gândițivă puțin, este mereu prezentă, va trimis după jurnal şi de acolo au început toate, sunt sigur că o ajută pe Irina" a zis sec privindu-ne perples

"Da ai dreptate trebuie să stăm cu ochi  pe ea. Între timp ce ziceți să dormim puțin după atâta drum eu chiar sunt obosit" i-am zâmbit lui Erik  şi am aprobat din cap. Chiar a fost o zi devastatoare pentru noi mai ales ritualul de azi dimineață aşa că fiecare am mers la dormitoare unde Isac trebuia să doarmă cu Erik pentru că nu ne puteam permite să atragem prea tare atenția pe aici.

"Ne vedem mâine dimineață bine iubire?"

"Da ne vedem mâine" i-am zâmbit şi l-am sărutat ca apoi să merg spre camera mea urmată de Alessia
Era destul de linişte pe scări dar este normal ora stingerii a trecut de mult, îmi era ciudat să parcurg iar aceste scări şi să merg în camera mea atât de rece şi goală

"Noapte bună Elisa ne vedem mâine"

"Noapte bună" am îmbrățișat-o şi am intrat în camera mea dar nu pentru mult timp.
Am aşteptat puțin asigurându-mă că Alessia a mers în camera ei şi am plecat iar repede spre şcoală. Am intrat tiptil fără să mă fac văzută în biroul directoarei şi am început să caut peste tot. Trebuia să fie ceva pe aici nu poate ascunde atât de bine un asemenea secret dar spre nefericirea mea era totul în zadar.
Am cotrobăit peste tot ca o nebună şi fără rezultat aşa că am privit iar acel birou şi mi-am dat cu mâinile prin păr oftând puternic cu intenția de a pleca

"La naiba!" Mi-am zis dar am regretat imediat că am vorbit atunci când am auzit clanța de la uşă. Nu mă puteam ascunde era prea târziu aşa că am rămas înlemnită unde eram şi am înghițit în sec imediat părându-mi rău că am venit aici de una singură

"Elisabetta?" Era suprinsă să mă vadă aici se vedea pe chipul ei dar imediat după şi-a revenit şi mi-a zâmbit. Tot ce am putut gândia fost de ce niciodată nu am suportat femeia asta şi acum realizez de ce

"Doamna directoare chiar pe dumnevoastră vă căutam" eram atât de fericită că am stat atentă să nu arunc nimic pe jos şi să las totul cum era

"Când ai ajuns draga mea? Alessia mi-a zis că s-a pierdut de voi." A venit spre mine şi s-a rezemat de birou privindu-mă întrebătoare punând mâinile în sân

"Da aşa este. Eu şi Erik am continuat să căutăm jurnalul dar fără speranțe" mă simțeam încolțită fiind singura cu vipera dar făceam tot ce puteam să fiu cât mai credibilă posibil

"Înțeleg. Vom găsi altă soluție nu îți face griji" i-am zâmbit vag şi atunci când a venit spre mine şi mi-a pus mâna pe umăr am simțit întunericul ce îmi străbate întregul corp văzând imagini în mintea mea

"Merg să dorm dacă nu vă supărați, vorbim mâine restul" am reuşit să spun înghițind în sec

"Singur draga mea" am ieşit val vârtej din birou închizând uşa în spatele meu. Am repirat în sfârşit liniştită dar acele imagini ce le-am văzut când m-a atins nu îmi dădeau pace, erau confuzionarie şi nu am înțeles mai nimic din ele doar  că mă aflam în trecut văzând cum era îmbrăcată acea mulțime de persoane
Am alergat spre camera lui Erik şi am dat să bat la uşă dar nu am făcut în timp că se deschidea deja

"Elisa este ea!" A țipat la mine Isac şi eu l-am privit nedumerită. Am auzit paşi în urma mea şi când m-am întors i-am văzut pe Erik şi Alessia ce se apropie de noi

"Aici erai, te-am căutat peste tot" a zis Erik destul de nervos şi îmi trimitea fulgere cu privirea

"Ce se petrece?" Eram nedumerită şi nimeni nu avea de gând să vorbescă lucru ce mă enerva destul de mult

"Am avut o viziune, ai fost la directoare te-am văzut!" A zis Isac punând mâinile în sân

"Şi ce? Nu a murit nimeni" am zis răstindu-mă la ei sarcastică

"Nu dar mulțumită ție am descoperit cine este Irina"

"Şi?" Am zis tot mai nervoasă pentru că trăgea de timp şi nu vorbea era imposibil băiatul ăsta

"Este Isabella!" A țipat Erik nervos dând cu pumnul în perete "Idioata ne-a prostit cum a vrut ea" a continuat să spună privindu-mă nervos

"Isabella? Sunte-ți siguri?" Am zis vag înghițind în sec

"Da este ea şi după cum am observat are un plan pus bine la punct mâine la asfințit va avea loc lupta" Isac a continuat să vobescă dar eu m-am pierdut prin cuvintele lui. Nu îmi venea să cred cum s-a jucat cu noi şi simțeam cum nervi îmi urcă pe vene.

"Noi vom fi pregătiți!" Am zis încleştând pumnii atât de tare că ungiile îmi penetrau pielea pălmilor dar nu am băgat de seama.
În sfârşit se va face dreptate şi nu îmi pasă ce se va întâmpla mâine tot ce vreau este ca ea să moară şi să aiba parte de ceea ce merită