Contradicții şi minciuni

449 33 21
                                    

Mici bătăi însistente în uşa mi-au alungat somnul în care eram adânc prinsă, am căscat puțin şi după ce mi-am frecat ochii m-am ridicat din pat cu mişcări lente şi relaxate. Am deschis uşa încet privind somnoroasă persoana ce m-a trezit

"Hey tu gata somnu, e Crăciunul, acesta e pentru tine" zâmbetul şi energia prietenei mele m-au făcut să strâmb puțin din nas dar atunci când am văzut micul pachet din mâinile ei am ridicat o sprânceană în sus

"Pentru mine?" Am zis leneşă cu o voce răguşită, am văzut cun aprobă din cap şi îl întinde spre mine, îl iau din mâinile ei şi îl deschid repede, am zâmbit atunci când am văzut micul lănțişor cu stema neamului nostru

"Este atât de drăguț,dar eu nu ți-am luat nimic" am zis puțin jenată, nu mă aşteptam la aşa ceva, dar eram fericită este primul meu cadou făcut de crăciun, (sărbătoare idioată)   

"Ai făcut deja multe aseară, mulțumită ție putem ieşi din acestă şcoală şi ne putem folosi puterile"i-am zâmbit şi am îmbrățișat-o uşor

"Ah Elisa, în seara asta se va ține un fel de petrece, ne vedem acolo bine?"am aprobat din cap şi am văzut cum iese, după ce m-am dus spre oglindă mi-am pus lanțul la gât şi am zâmbit fericită.

****

Sărbătoarea asta idioată până la urmă nu a fost aşa urâtă anul acesta, ne-am distrat pe cinste aseară şi chiar m-am bucurat de momentele petrecute cu prieteni mei. Eram afară cu valiza în mână împreună cu Cristina, Alessia şi Arthur, îl aşteptam pe Erik ce a mers să ieie maşina, atunci când un Landrover negru s-a apropiat de noi am urcat în maşină, eu şi fetele fiind în spate.
Până la destinație era destul de mult aşa că am decis ca peste noapte să mergem la un hotel, mai tot drumul am mers cu muzica la maxim şi ne prosteam, erau nişte momente ce nu le voi uita niciodată, şi cel mai bine era că în sfârşit tensiunea dintre Erik şi Artuhur a luat sfârşit.

Seara a venit destul de repede şi imediat ce am găsit pe stradă un hotel am oprit. După ce Erik a parcat maşina ne-am dat jos şi am mers spre intrarea hotelului. Nu era unul de lux ba din potrivă sunt sigură că vom găsit gândaci şi şoareci pe acolo, dar era singurul hotel ce l-am găsit deci nu aveam de ales. Atunci când am intrat un bătrân ne-a întâmpinat, ce tocmai îşi scupia flegma în ceaşca ce probabil era goală

"Cu ce vă pot ajuta?" Până şi vocea lui era înfricoşătoare nu doar înfățișarea

"Am dori nişte camere, dacă este posibil două aşa ne împărțim" vocea lui Erik a răsunat în încăpere, şi atunci când a făcut un pas în față podeaua a scârțiat zgomotos sub bocanci lui

"Dada, camera 12 şi 11" am rămas uimită să aflu că sunt atâtea camere, credeam că într-un loc ca acesta nu puteau fi mai mult de 10. Arthur a luat cheile din mâna bătrânului şi am plecat pe scări.

"Oh un şoarece" țipătul Cristinei ne-a alarmat pe toți "Uhh, este dezgustător acest loc, vom dormi cu idioțeniile alea? Nici nu mă gândesc eu merg în maşină voi faceți cum vreți, cine ştie de ce am putea da prin locul ăsta"am văzut cum pleacă cu paşi repezi după ce a luat cheile din buzunarul lui Erik.
Probabil avea dreptate dar nu puteam dormi toți în maşină

"Camera 11 este a voastră bine, ne vedem dimineață" i-am zâmbit lui Arthur când mi-a îmânat cheile şi am deschis uşa.
Locul era mai îngrozitor decât mă aşteptam, pereți erau murdari, mocheta de pe jos era arsă şi neagră semn că nu a fost curățată de ani de zile, patul era unul de două persoane dar era pe jumătate rupt şi nici să nu mai vorbim de lenjerie. La naiba, un loc mai rău decât ăsta nu puteam găsi să nu mai zic că se murea de frig, am privit-o pe Alessia cu puțin dezgust dar am dat mărunt din umeri fără să spun nimic

Ultima lacrimă /FinalizataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum