Ultima lacrimă /Finalizata

Balul

Zilele au trecut una după alta, totul a fost atât de stresant.. limba era grea dar am reuşit să o învăț cât de cât, weekendu-l cu Erik a fost mai bine decât mă aşteptam, a fost drăguț şi s-a comportat exact ca şi un prieten cu mine, era puțin ciudat dat fiind comportamentul lui bizar la început, dar eram fericită că a acceptat adevărul, am reuşit să vorbesc cu tata şi mica neînțelegere a fost rezolvată şi am reuşit să recuperez ce am pierdut ziele acelea la şcoală. Eram atât de fericită că în sfârşit mâine va fi balul, nu pentru că mie îmi plac chestiile astea, dar pentru că în sfârşit o să încep antrenamentele cu Isabella. Mi-am aruncat pătura după mine şi am sărit din pat, fiind singura care poate ieşi din şcoală, voi merge singură la cumpărături, trebuie să găsec ceva decent pentru tâmpitu ăla de bal. Mi-am pus pe mine nişte blugi strâmți negri şi un pulover alb gros. Mi-am luat cizemele negre şi le-am încălțat ca apoi să ies din cameră, probabil doamna Mara era deja jos şi mă aştepta. Îmi pare rău că fetele nu pot ieşi din şcoală dar din câte am înțeles cineva se ocupă de tot, eu prefer să îmi aleg singură ținuta, nu mă încântă rochiile alea lungi până la pământ dar nu am ce face. Frigul de afară era acceptabil, şi zăpada ce acoperea totul era splendidă, crăciunul bătea la uşă şi toți erau fericiți. Am zâmbit domanei Mara ce mă aştepta în maşină

"Bună ziua"am zis atunci când am urcat şi m-am făcut comodă pe bancheta din față

"Bună draga mea, haide să găsim ceva frumos pentru tine" am aprobat din cap şi i-am zâmbit educat.
Drumul a decurs extrem de bine exact cum mă aşteptam, adoram această femeie, era superbă din toate punctele de vedere în ea o regăseam pe mama, am vorbit de una alta şi nici nu am realizat că am ajuns la mall decât atunci când a oprit motorul maşinii. Am coborât împreună cu ea şi am început să luăm magazinele unul câte unul.

"Ce zici de asta draga mea?"avea în mâini a nu ştiu câta oară o rochie de seară albă cu bretele

"Nu, nu îmi place.." am zis strâmbând din nas, doar nu sunt mireasă, este vorba de un bal. Am început să mă plimb iar prin magazin dar nimic nu era pe placul meu

"Domnişoară te pot ajuta cu ceva?"mi-am dus privirea spre fata de lângă mine, nu era mai mare cu mult sunt sigură

"Este un magazin de rochii, deci caut o rochie" am zis fără să îi dau prea multă importanță, mă sâcâia destul de mult şi doar din cauză că m-a luat cu domnişoară de parcă ea era cu mult mai mare. Am văzut cum dă ochii peste cap şi pleacă

"Elisabetta ce zici de asta?"mi-am dus privirea exasperată către doamna Mara eram sigură că şi aceea va fi penibilă, dar în momentul în care am privit rochia am zâmbit larg

"Cred că este perfectă!"am văzut cum doamna Mara aplaudă bucuroasă şi îmi întinde rochia

"Probeaz-o!"fără să stau pe gânduri am luat rochia din mâinile ei şi am intrat să mă schimb.
După ce am mai mers prin magazine cumpărând una alta (plătește tata) am mâncat ceva cu doamna Mara, am mers să îmi tai puțin din păr şi m-a adus iar la şcoală, mă simțeam obosită după atâtea ore de mers, aşa că am pus rochia în dulap şi m-am aruncat pe pat adormind aproape imediat.

****
"Elisabetta... oh Elisabetta" mi-am dus privirea dintr-o parte în alta dar nu vedeam pe nimeni "Cine eşti ce vrei?"un râset a umplut tot spațiul şi eu deveneam tot mai terorizată"Nu poți fugi de mine te voi găsi oricunde te vei afla"acea voce continua să vină din nicăieri, am început să alerg cu picioarele goale prin zăpada rece, dar nu îmi păsa voiam doar să scap de acea voce "Degeaba  fugi Elisabetta te voi găsi"m-am orpit din alergat atunci când un chip acoperit cu un voal negru mi-a apărut în față "Nuuu!"am țipat dar a fost în zadar mi-a prins mâinile şi m-a tras spre întuneric.