Ultima lacrimă /Finalizata

El

Am bomănit nervoasă atunci când am auzit soneria de la ceas, voiam să rămăn în pat încă puțin dar trebuia să mă grăbesc încă nu am învățat toate clasele, şi îmi trebuia ceva timp până le găseam. Am aruncat pătura de pe mine şi m-am îndreptat spre baia mică ce se afla în cameră, după ce mi-am făcut un duş, mi-am prins o parte din păr cu o clamă sus şi mi-am pus uniforma pe mine, atunci când m-am uitat în oglindă m-a bufnit râsul, eram peinibilă, ce naiba suntem în secolul 21 sau nu? Mi-am dat ochii peste cap şi am ieşit din cameră cu un teanc de cărți în mână. Era noembrie deci acum frigul bătea la uşă, mi-am lipit cărțile mai mult de piept şi mi-am continuat drumul până la dulapuri

"Neața" am tresărit imediat dar am zâmbit atunci când am văzut-o pe Alessia în spatele meu

"Neața" mi-am pus carțile în dulap şi acum atenția mea era doar a ei

" Ştii după avem şedință în sala de sport cu directoarea trebuie să vorbim despre balul iernii vii nu?" M-am uitat puțin uimită, fac baluri pe aici, ce naiba de şcoală este asta?

"Ămm sigur" pe naiba nu merg eu la aşa ceva, urăsc rochiile alea elegante până în pământ, era destul de mult faptul că purtam o uniformă toată ziua

"Perfect, ne vedem acolo, vii să mănânci" m-am uitat la ceasul de pe mâna dar am văzut că nu durează mult şi încep orele dacă mă duc să mănânc întârzii la oră

"Nu mergi tu, ne vedem după" mi-a surâs şi s-a întors pe călcâie mergând spre cantină. Mi-am luat cartea de leteratură în mână şi m-am îndreptat spre scari

"Oh tu cea nouă, cum îți merge viața?" Mi-am dus privirea spre castana din fața mea şi nervi m-au cuprins imediat

"Vezi-ți de treaba ta Julia" am văzut cum îşi pune mâna pe piept în dreptul inimii făcând teatru

"Oh sărăcuța de tine, se vede că nu ştii cu cine vorbeşti" m-am împins intenționat faptul acesta făcând cartea din mâinile mele să cadă. M-am uitat la ea nervoasă

"Eşti aşa de nesăbuită, nici o carte nu ştii să ții în mâini" nu am apucat să îi răspund că deja a plecat de lângă mine, ce naiba are fata aia în cap, am luat cartea de pe jos şi am mers la următorul etaj.
Orele au trecut repede dar au lasat amprenta pe mine, mă durea capul destul de mult, am fost atentă la tot trebuia să recuperez. Eram îndreptată spre sala de sport unde era şedința cu directoarea, chiar dacă nu mergeam la bal trebuia să merg acolo. Am intrat pe uşa şi am văzut pe ultimele bănci Alessia şi Cristina dar nu erau singure cu ele erau 3 băieți

"Hei fetele" le-am salutat aşezându-mă pe locul liber de lângă Cristina

"Hei Elisa, ei sunt Matteo, Alessandro şi Arthur" am zâmbit celor 3 băieți şi am dat mâna cu ei, atunci când directoarea a început să vorbească atenția noastră a mers spre ea

"După cum ştiți în Decembrie o să fie balul iernii, nu uitați este obligatoriu să veniți, înainte cu o zi aveți timp să vă cumpărați tot orele fiind suspendate" directoarea s-a întrerupt atunci când uşa a fost deschisă. Şi apoi acea milisecundă în care am simțit că m-ar fi ridicat cineva din loc, iar privirea mi s-a ațintit spre uşă.

Atunci a intrat el, un zambet larg... privind direct spre mine,era acelaşi băiat de ieri în care am intrat, într-o sală plină ochi, cu câteva sute de adolescenți, aşezați pe bănci. Privirile ni s-au blocat şi am început să zâmbesc şi eu, între noi fiind zeci de metri departare.
Sentimentul a fost ca şi când o bucată din sufletul meu a ajuns acasă. Ca şi când m-as fi întregit, simțeam ceva stranu atunci când îi priveam ochii aceia de un maro intens. Dar totul a fost năruit atunci când am văzut în spatele lui Julia şi alți adolcescenți. Atunci când s-au aşezat el era chiar lângă mine, toți am îndreptat privirile din nou spre directoare care a vorbit iar, dar eu nu reuşeam mă simțeam observată, şi atunci când m-am uitat la el cu coada ochiului am văzut că chiar se uita la mine, mi-am dus imediat înapoi privirea în față dar puteam simți bătăile inimii mele, era nebună bătea atât de tare, cred că era în stare să îmi iasă din piept. Pe tot parcursul timpului mă uitam din când în când cu coada ochiului la el şi mereu vedeam că mă observă. Atunci când directoarea a zis