Memoria unei inimi

XXXII - Curcubee de zâmbete și ploi de lacrimi

„Viața este o ciudată comedie care amestecă împreună și dureri și bucurii, punând lacrimi lângă zâmbet, punând zâmbet lângă plâns" - Alexandru Macedonski

***

În căutarea Ioanei prin casă și ajuns și în grădină, Ioan a văzut-o pe sora lui plângând în hohote în brațele acesteia și numaidecât s-a îngrijorat exagerat de tare, în felul său caracteristic. Se apropie grabnic de cele două și o întrebă pe Iolanda:

- Suflețel, ce ai pățit? De ce plângi?

De cum i-a auzit glasul și a sesizat prezența lui, Iolanda și-a înconjurat brațele în jurul gâtului acestuia, strângându-l puternic și plângând și mai tare, i-a spus:

- Of, Ioan, mi s-a întâmplat cel mai îngrozitor lucru care mi se putea întâmpla vreodată.

Acesta a fost singurul ei răspuns, ce nu l-a lămurit nicicum pe Ioan, dar văzând că ea nu era în stare să mai vorbească, a avut răbdare ca aceasta să se liniștească, strângând-o în brațe și încercând pe cât posibil să o calmeze. A privit-o pe Ioana cu ochii plini de îngrijorare, iar ea a încercat ca prin intermediul unei priviri să îi spună că din punctul ei de vedere nu este un lucru atât de grav, ci doar o neînțelegere.

Punct de vedere pe care l-a aprobat și Ioan, după ce Iolanda a reușit să se mai liniștească și i-a povestit cu lux de amănunte ceea ce i s-a întâmplat. Fără să se poată abține, lui Ioan i-a scăpat un râs înfundat, imediat ce sora sa a terminat de povestit, iar privirea năucitoare a acesteia, l-a îndemnat să îi ofere următoarele scuze și explicații:

- Iartă-mă, dar asta chiar mi se pare amuzant, nici măcar nu îmi pot imagina așa ceva. Suflețel, îți irosești lacrimile degeaba, pentru că eu sunt convins că Edi nu ar fi capabil de un asemenea lucru. Da, pare destul de incriminatoare conversația pe care ai auzit-o, dar cu siguranță Edi are o explicație verosimilă care să justifice totul. Nu face aceeași greșeală pe care ai făcut-o cu Bogdan, interpretând totul în propria ta manieră, fără să dai ascultare și explicațiilor lui. Dacă în privința lui Bogdan doar l-am susținut în nevinovăția lui, pentru Edi sunt în stare să bag mâna în foc.

- De ce naiba îi luați apărarea amândoi și mă acuzați pe mine că nu acționez corect, când el mă înșală pe mine, nu eu pe el? țipă Iolanda la amândoi, nervoasă pe lipsa lor de susținere.

- Pentru că Edi te iubește mai presus de orice, tu ești universul lui și pentru că eu îl cunosc ca pe mine însumi și sunt convins că nu s-ar preta la așa ceva. O asemenea faptă este sub demnitatea sa și sub respectul și dragostea pe care le are pentru tine, i-a răspuns fratele său, scoțându-și la înaintare toată puterea sa de convingere, care de data aceasta nu a avut efectul dorit.

Cu o atitudine furtunoasă, Iolanda s-a ridicat în picioare, având intenția de a pleca, dar înainte să facă aceasta, i-a respins argumentele lui Ioan, spunându-i:

- Se pare că nu îl cunoști atât de bine și că ai mai multă încredere în el decât merită. Eu cred că ar trebui să fii mai atent în privința lui, să nu ajungi să fii dezamăgit la fel ca și mine.

- Ioan, Edi nu ar fi în stare să îi facă așa ceva surorii tale, nu? se interesă Ioana după ce au rămas singuri, purtând pe chip îndurerarea provocată de suferința prietenei sale.

Acesta, observând cât este de afectată, s-a apropiat iute de ea și a consolat-o cu o îmbrățișare tandră și un sărut scurt și abia apoi i-a răspuns:

- Nu, micuțo, Edi nu i-ar face niciodată așa ceva. Eu sunt sigur că este vorba despre o neînțelegere. În urmă cu două zile, mi-a mărturisit că vrea să o ceară în căsătorie și de atunci caută ca disperatul un inel potrivit. M-a tot înnebunit arătându-mi poze cu inele de logodnă și întrebându-mă dacă eu consider că i-ar plăcea Iolandei, de aceea este imposibil ca un asemenea lucru să fie adevărat. Eu unul refuz să cred așa ceva.