Memoria unei inimi

XXVII - Ghidușiile lui Junior și răbufnirea geloziilor

   „Copilul este aidoma albinei care adună nectarul pentru a face miere. Copilul preface totul în miere."- Antoine de Saint Exupery

***

    Din pricina volumului mare de evenimente la agenția de modeling, dar și a timpului pe care l-a implicat mutatul din casa fratelui ei, Iolanda nu a mai găsit o bună ocazie să vorbească cu Ioan despre bănuielile ei în privința Sorinei. Dar știind că nu este un lucru ce poate fi amânat prea mult și mai ales datorită presiunilor venite din partea lui Edi ca ea să-i facă cunoscute acele descoperiri lui Ioan, cât mai repede cu putință, a treia zi de când s-a mutat, și-a făcut timp și s-a prezentat la cabinetul de avocatură al fratelui său. A trecut mai întâi prin biroul lui Edi, rugându-l să o însoțească și să o susțină cu această problemă.

    Când Ioan i-a văzut pe cei doi că intră în biroul său, ținându-se de mână și cu aceleași fețe crispate ca acum trei zile zile, în spirit de glumă le-a zis:

    - Să nu-mi spuneți că acum ați venit să mă anunțați că vă veți căsători peste o săptămână.

    - Încă nu nu am atins acest subiect, așa că deocamdată nu avem ce să te anunțăm, dar nu este exclus. Am venit pentru că Ioli are să-ți spună ceva, i-a zis Edi, surâzând larg la gluma făcută de prietenul său.

    - Da, Ioan, vreau să vorbesc cu tine ceva foarte serios. Este despre Sorina, știi că ți-am zis și zilele trecute, a completat Iolanda, privindu-l pe fratele ei cu seriozitate.

    Cum persoana Sorinei sau discuțiile despre ea nu mai erau atât de importante și plăcute pentru el și știind că nimic îmbucurător nu mai poate auzi despre ea, Ioan a oftat deranjat și după ce și-a dat și ochii peste cap, a întrebat:

    - Ce-i cu ea? 

    - Păi cu ea se întâmplă unele lucruri bizare, despre care ar trebui să afli și tu.

    În timp ce le-a făcut semn să ia loc, Ioan a oftat pentru a doua oară, oarecum resemnat că trebuia să-și piardă vremea cu acea discuție despre Sorina, astfel că le-a zis:

    - Bine, să auzim ce se mai întâmplă acum cu Sorina! 

    Cei doi s-au așezat cât mai aproape unul de celălalt, după care, Iolanda a început să-i povestească cu lux de amănunte tot ceea ce i-a spus și lui Edi în acea seară despre boala Sorinei și despre schimbarea ei radicală.

    Ioan a ascultat-o cu mare atenție fără să o întrerupă și fără să pară surprins de ceea ce auzea, ci doar o umbră de ușurare se întrezărea pe chipul lui. 

    - Așadar, nu doar eu am observat aceste lucruri? întrebă el cu seninătate, imediat ce sora lui și-a încheiat povestea.

    - Cum adică?! Știai deja?! Să înțeleg că nu sunt doar niște idei fabuloase de-ale mele? întrebă și Iolanda, sfârșind a fi ea cea surprinsă.

    - Sincer, în ultimul timp mi s-au părut destul de superficiale crizele ei, iar cuvintele și felul în care se manifestă mi-au lăsat senzația de o crasă ipocrizie. Iar ceea ce bănuiești tu, eu am început să cred cu tărie că este adevărat. Ba mai mult de atât, eu sunt încredințat că de fapt nu este bolnavă deloc. Și din acest motiv, ca un prim pas pentru elucidarea acestui mister, exact acum o oră am luat legătura cu un medic cardiolog și am stabilit cu el o întâlnire pentru mâine. Consider că este timpul să mă informez mai mult despre presupusa ei boală, care sunt simptomele, cum se manifestă, ce tratament presupune și care sunt adevăratele riscuri pe care le implică.