Memoria unei inimi

XXXI - Adevărul pentru Junior și o dezamăgire cruntă

„Dragostea este formată din cinci mari ingrediente: Prietenie, Încredere, Respect, Pasiune și Comunicare" - Ava Cadell  

***

    Surprins de îndepărtarea bizară a Ioanei din brațele sale, Ioan a privit-o cu încruntare, iar când a observat că sursa retragerii ei se afla chiar în spatele lui, deoarece aceasta se uita fix într-acolo, s-a întors și el și atunci și-a văzut fiul, stând în capătul scării, îmbrăcat în pijamaua lui cu dinozauri, privind confuz direct la ei cu ochișorii lui negri și cu cârlionții săi blonzi foarte ciufuliți. Înțelegând exact situația, de ambele părți, Ioan s-a liniștit și și-a salutat fiul cu un zâmbet larg și foarte binedispus:

   - Bună dimineața, voinicule!

    - Bună dimineața, tati! i-a răspuns copilul cu glasul său cristalin, în timp ce își freca ochișorii somnoroși și se apropie de cei doi.

    Când a fost suficient de aproape și-a înălțat ochii inocenți la ei și i-a privit pe rând, după care cu o exprimare și mai peltică din cauza stării de somnolență ce încă nu-i dispăruse, i-a întrebat:

    - Dacă v-ați pupat în felul acela scârbos, cum fac cei mari și la fel cum face mereu și mătușa Ioli cu Edi și v-ați și îmbrățișat, înseamnă că v-a venit mintea la cap, cum zice doamna Olga și că v-ați împăcat? Nu mai sunteți supărați unul cu celălalt? În sfârșit, pot să mă joc din nou cu amândoi în același timp?

    Pe Ioan l-a bufnit râsul imediat ce a auzit formularea acelei întrebări, pusă de fiul său, dar s-a abținut să se manifeste prea zgomotos, când a sesizat crisparea ce încă nu dispăruse de pe chipul Ioanei. După ce i-a zâmbit încurajator acesteia, și-a plecat privirea către Junior și l-a ridicat în brațe, așezându-se cu el pe canapea și punându-l pe picioarele sale, cu căldură în glas și dragoste în privire, l-a întrebat:

    - Voinicule, mai ții minte discuția noastră în care mi-ai spus că ar fi super tare dacă Ioana ar fi iubita mea?

    Junior a încuviințat printr-un gest al capului ce i-a scuturat zulufii lui blonzi, privindu-l fix pe tatăl său, care a continuat să îi vorbească, după ce, pentru o secundă, și-a aruncat din nou privirea către Ioana, zâmbindu-i cu dragoste acesteia:

    - Ei bine, eu și Ioana nu doar că ne-am împăcat, dar de aseară ea a devenit iubita mea și acum amândoi formăm un cuplu, la fel ca mătușa Ioli și Edi, i-a exemplificat Ioan din dorința de a se face cât mai înțeles.

    - Adică acum o să vă văd și pe voi doi pupându-vă toată ziua, la fel cum face Ioli cu Edi? Pentru că ei nu fac altceva decât să se pupe toată ziua, se interesă micuțul, cu o privire de omuleț supărat și chinuit de astfel de imagini, dar păstrându-și inocența dulce.

   Ioan zâmbi și mai larg și înainte de a-i răspunde micuțului, a privit-o din nou pe Ioana, care de data aceasta își schiță și ea un surâs reținut.

    - Da, este posibil să ne surprinzi de foarte multe ori și pupându-ne.

    - Of! exclamă micuțul, lovindu-se cu mânuța peste frunte, ca doar după o clipă să întrebe, cu o bucurie pură apărută pe fețișoara lui drăgălașă: Dar asta înseamnă că Ioana chiar nu o să mai plece niciodată, nu? Nu-i așa, tati, că acum dacă este iubita ta, tu o vei obliga să rămână aici cu noi mereu, așa cum și Edi a luat-o la el pe mătușa Ioli?

    - Sigur, voinicule, asta înseamnă că Ioana nu o să mai plece niciodată de lângă noi, dar nu pentru că eu o oblig să rămână, ci pentru faptul că ea își dorește să stea cu noi, la fel cum și noi ne dorim să o avem aici și la fel cum și mătușa Ioli a dorit să se ducă să locuiască cu Edi, ca să poată fi lângă el mereu. Înțelegi?