Psychotic-Romanian

Capitolul 6

Mergeam de-a lungul strazilor reci ale Londrei,nesimtindu-ma prea incantata ca trebuie sa ajung la munca. Ningea si era frigut, ca de obicei, dar altceva era  in atmosfera care ma facea sa ma simt intr-un fel deprimata si speriata. Poate era una din zilele alea nasoale

In ciuda dispozitiei mele proaste, am zambit totusi cand mi-am amintit mica plimbare de ieri in drum spre casa cu James. A fost atat de gentleman  si chiar amuzant in felul lui. Incepeam sa il plac mai mult cu fiecare minut pe care il petreceam impreuna cuel.

Nu era deloc ca  Harry. Erau chiar opusi. James era umil si dulce, pe cand Harry era increzut si obraznic. James avea parul tuns scurt si aranjat in timp ce lui Harry nu ii pasa deloc cum ii statea parul. Si nn timp ce il placeam pe James din ce in ce mai mult, dispretul meu fata de de Harry crestea la fel de repede. Era ca si cum pasiunea mea pentru James contracara  sila fata de Harry.

Gandindu-ma la el, un val de senzatii mi-a trecut prin trup. .Orice ar fi fost nu mi-a plcut . Poate erau sentimente de vina sau ura,nu stiu. Numai gandindu-ma la el imi dadea dureri de cap.

Am dat din  cap,  incercand sa scot imaginea buclelor sale si buzele lui rosii ca ciresele.Nu o sa-mi mai pierd timpul gandindu-ma la el.

Cand am ajuns aproape de Wickendale,am observat o masina draguta parcata langa treptele din piatra.Meh, vreau si eu o  masina.Am pus niste bani deoparte si ar trebui sa-mi iau una in curand, sa nu maim erg prin frig zi de zi.

 Usa din fata a masinii s-a deschis sia iesit  o femeie bine imbracata; purta o haina bej cu nasturi si avea niste pantofi faini. Parul ei mediu si castaniu ii faceau fata sa para ca are in jur de 30 si ceva de ani  

Ma intrebam ce face o femeie ca ea intr-un loc ca asta in timp ce urca treptele pietruite. Apoi am vazut camera foto din mana ei. Era un reporter.

Nu stiu de ce, dar ma simteam furioasa pentru ca era aici. Stiam doar ca isi face treaba dar cei mai multi reporteri erau prea bagaciosi si aveau o atitudine superioara, asa ca aveam doar o antipatie generala fata de ei.

Am intrat in cladire, eram cu cativa pasi in urma ei, am fost intampinata inca o data de aerul cald din cladire.  Ma indreptam spre biroul aistentelor dar am zabovit atrasa de scena ce se petrecea in fata mea .

Reporterita a fost oprita de inexpresiva  doamna Hellman, care parea nefericita ca intodeauna. Parea ca ea si cu  reporterita fara numesse certau intr-un fel insa nu puteam descifra cuvintele  din cauza nebunilor care tipau undeva la capatul holului.

Apoi cu o privire tfurioasa si cateva vorbe in plus din partea doamnei Hellman, reporterita a plecat furioasa.Ce naiba a fost asta?

Am ignorat curiozitatea,gandindu-ma ca intreband'o daca o intreb pe doamna Hellman, nu o sa fie o idée prea buna .Asa ca m-am hotarat  sa imi continui drumul catre birou cand am vazut o figura  plinuta cu pielea bronzata venind in directia mea. "Kelsey!" Am exclamat fericita.

"Hey Rose,unde ai fost?"

"Am muncit." am raspuns radicand  din umeri.

"Ei bine,cred ca ne tin foarte ocupate pentru ca nu te-am mai vazut ceva timp”

"Cateva zile,dar da." am ras. Kelsey era ocupata cu slijba ei de psiholog in apripa de consilere iar eu am fost ocupata cu monitorizarea sanatatii fizice a pacientilor asa ca nu o vedeam prea des. Dar sapatamana asta aproprierea dintre noi a fost mai mare decat de obicei, si de abia am vazut-o.

Am privit ceasul de pe peretele din hol,sa vad daca am timp sa vorbim. Am venit mai devreme asa ca pot lipsi cateva minute.

"Deci ce ai mai facut in ultimele zile?" am intrebat.