Psychotic-Romanian

Capitolul 28

M-am trezit simtindu-ma epuizata si imi simteam pleoapele grele. Odata ce visele mele s-au imprastiat am realizat ca eram intinsa pe un pat care nu imi apartinea, vazand ca acesta era mult mai confortabil.  Ezitam sa ma drezesc complet, clipind si observand tavanul alb. Odata ce oboseala a disparut, m-am ridicat incet, privind camera mult prea familiara. Eram in biroul lui lori.

Si odata cu gandul asta s-au intors amintirile despre... Harry fiind aruncat in camera 204, acum cine stie cat timp. Terapie cu electrosocuri. Gandul imi facea greata. Speram ca cumva sa fie doar un cosmar oribil si ca el era in celula sa chiar acum si eu imi pierdusem cunostinta din cine stie ce motiv. Dar nu , era real. Si era frustrant. Vreau sa zic ca nu puteam avea nici macar o zi buna, eu si Harry nu puteam avea o zi in care safim cumva fericiti? Problemele au venit una dupa alta, iar Wickendale parea mai mult o distopie decat un spital de nebuni. 

In schimb, ziua noastra fericita s-a sbulberat, in ciuda temerilor mele, cu Harry aproape omorandu-l in bataie pe James, apoi fiind tarat de catre paznici si fiind supus la terapie cu electrosocuri.. Dupa ce am auzit unul dintre multele tipete inabusite, am batut in usa, am lovit-o cu piciorul sau cu umarul. Am incercat orice ca sa o deschid  in timp ce tipam la ei sa-mi de-a drumul inauntru.Si ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost acul infipt in bratul meu in timp ce ma zvarcoleam in bratele paznicilor.

"Oh, te-ai trezit." A spus Lor, oftand si scotandu-ma din gandurile mele. Nici nu realizasem ca se afla in camera, Tot ce puteam face e sa aprob din cap.

In timp ce inainta spre mine, nu am vazut nicio urma de surpriza in ochii ei, nicio urma de soc ca eram acum un pacient la Wickendale. Probabil si-a dat seama ce s-a intamplat de la ultima noastra conversatie pentru ca nu a pus intrebari. Tot ce mi-a oferit a fost o privire plina de mila si inca ceva...vina poate.

"Cat timp am fost inconstienta. Ce i-au facut lui Harry? E bine?" Am intrebat imediat.

"Calmeaza-te,Rose, ai fost inconstienta de ieri dupa amiaza. E in jur de noua dimineata acum.Deci nu de prea mult timp."

"Si harry?" Am insistat. Privirea din ochii ei imi facea durerea din piept si mai apasatoare decat era deja. A venit incet spre mine si a luat un loc la marginea patului.

"El e bine...in mare parte." M-am uitat nedumerita la ei si a continuat. "Fizic este bine, dar doamna Hellman, ea... a ridicat volumul electricitatii farte tare."

"Ce inseamna asta?" Am intrebat.

"Inseamna ca mintea lui e...zapacita. Socul i-a provocat valuri de electricitate, valuri foarte intense de electricitate. Suficient cat sa-i zdruncine creierul. Totul va fi putin cam neclar pentru el o vreme."

"Ce inseamna neclar? Si-a pierdut memoria? " Deveneam si mai ingrijorata cu fiecare secunda ce trecea si imi era teama sa-i aud raspunsul.

"Nu, nu chiar. Doar a pierdut conectiunile dintre amintiri si sentimente, intr-un fel.  Se poate sa-si aminteasca fata lui James, dar s-ar putea sa nu simta ura pe care i-o poarta sau ce James i-a facut. Si s-ar putea sa-si aminteasca de tine, dar  sa uite ce anume simte pentru tine. E greu de explicat, dar odata ce o sa-l vezi o sa intelegi. Doar discuta cu el si fi rabdatoare. O sa-ti puna o multime de intrebari, o sa fie confuz despre unele lucruri si s-ar putea sa nu mai fie acelasi."

Mi-am inchis ochii de frustrare si invingere, lacrimile incepand sa se formeze din nou. Nici macar nu mi-am lasat gandurile sa se aseze inainte sa pun temuta intrebare. "Nu va mai fi acelasi? Isi va reveni vreodata complet?"

"Oh,da." A raspuns increzatoare si am simtit cum o piatra mi-a fost luata de pe suflet. "Va dura ceva timp, de la cateva zile la cateva luni. Dar stiind ca e destul de inteligent, cred ca nu o sa dureze prea mult. Ii va lua ceva sa-si puna in ordine gandurile si sa-si revina. O sa fie amabil la inceput ca si restul pacientilor, putin pierdut si confuz. Dar cu cat vorbesti cu el si  joci carti,ceva care sa-l faca sa reactioneze, socul va disparea. Va fi frustrant, dar doar fi rabdatoare. Sunt sigura ca poti sa-l ajuti."