Psychotic-Romanian

Capitolul 27

A/N:  Hope we didn't disappointed you. Two can play this game. Well, three :) :* 

James ne-a condus pe holuri in timp ce noi il urmaream, rugandu-ne ca el doar o sa ne duca la celulele noastre si nimic mai mult; desi ma indoiam de asta. Odata ce am inaintat pe al treilea hol, luminile au inceput sa paleasca . Si eu si Harry ne-am uitat unul la altul.

"Uh, niciuna dintre celule noastre nu se afla aici."I-a spus Harry si eram mandra de el pentru ca-si putea controla furia. Pana acum, cel putin.

Ma agatam de orice bucatica de speranta ma puteam apuca, sperand ca James nu o sa riste sa ne faca vreun rau. Dar speranta s-a spulberat atunci cand s-a oprit, fortandu-se si pe noi sa ne oprim in spatele sau. S-a intors usor si cand fata sa era vizibila sub lumina obscura, am vazut ranjetul diabolic de pe fata sa.

"Stiu. " A spus. Iar inima mea ameninta sa-mi sara din piept de teama. E nebunesc cat de putin il cunoasteam pe James. L-am crezut asa de usor, am fost atat de naiva. Si nu ma pot abtine sa nu ma intreb daca am mai fi fost in pericol, daca Harry l-ar mai fi urat pe James daca nu m-as fi imprietenit niciodata cu el?. Cred ca nu am cum sa stiu, dar stiu ca James pe care il stiam eu nu exista. Tot ce vedeam in fata mea era cu totul al om, o versiune personificata a raului.

E ca si cum cineva ar fi aprins becul cand masca lui James a fost aruncata nepasator pentru a ii dezvalui adevarata personalitate.  Intreag sa aura s-a schimbat; cumva, el radia pericol. Poate ca era intunericul brusc din ochii sai,ranjetul vicleana de pe buzele sale sau increderea superioara pe care mama sa o detinea de obicei.

Era greu de observat la inceput, din moment ce statea cu spatele la noi. Dar in tip ce se intorcea incet- de parca savura momentul, privind peretii holului intunecat si gol din jurul sau- aceasta schimbare era orbitor de clara. Ochii sai nu i-au intalnit pe ai mei sau pe ai lui Harry la inceput in timp ce se uita prin noi, de parca nu meritam privirea lui.

Zambetul sau a crescut la fel ca si frica mea si furia lui Harry. Dar oricat de furios putea Harry sa devina, eram recunoscatoare sa-l am aici cu mine.

In sfarsit, James s-a uitat la mine si la Harry, iar apoi la degetele noastre impreunate.  "Aw."  A spus batjocoritor. "Nu sunteti voi doi adorabili."

"Ce dracu vrei James?" Am spus. Nu vroiam ca asta sa mearga prea departe;  era mai bine sa termine cu orice vroia.

"Vreau doar sa vorbim." A ridicat din numeri. Dar zambetul inselator inca era acolo. 

"Despre ce?" A zis Harry, probabil dorind sa termine cu asta la fel de mult cum vroiam si eu.

"Despre voi." A rspuns simplu. "Vreau sa zic ca sunteti amuzanti. Doua suflete pereche care sunt inchisi impreuna intr-un ospiciu, tinandu-se de mana si vrobind in timpul pranzului ca si cum ati fi un cuplu. Serios, voi doi sunteti adoabili."

M-am uitat la Harry, asteptand sa zica ceva, dar el doar se uita la paznic.

"Dar ce ar crede Emily?" A intrebat James incet, zambetul sau crescand. Dintre toate lucrurile pe care le putea spune, nu ma asteptam la asta. Dar odata ce cuvintele astea au fost rostite, intregul meu corp s-a umplut cu teama; asta nu e un traseu bun de urmat.

"Ce naiba tocmai ai zis?" A intrebat Harry, vocea sa parand un marait adanc in timp ce-si despleti mana din a mea si pasi in fata. 

"Harry." Am zis, cuvintele parand mai mult o rugaminte decat o cerinta. Ma rugam ca James sa nu mai zica nimic, dar din nou rugamintele mele au fost neascultate.