Psychotic-Romanian

Capitolul 25

O saptamana. A trecut exact o saptamana de cand Ms. Hellman mi-a furat eticheta de on sanatos si m-a aruncat in coltul intunecat al unei celule, unde nu apartineam. Acum sunt considerata instabil mintal de catre cei care nu stiu mai bine. Si, hei, poate chiar eram. Dar, desigur, nu intr-atat incat sa fiu inchisat aici. Locul asta e si mai ingrozitor inauntru. Ce ma infuria cel mai mult la acest loc este faptul ca nici macar nu exista un motiv pentru care sa fiu tinuta aici. Nu am facut nimic ce ar putea dovedi ca sunt periculoasa sau nebuna. Oricum, sunt inchisa aici. Si daca m-as apuca sa strig ca “Nu sunt nebuna!”, as parea chiar mai nebuna decat se presupune ca sunt. Singurul mod de a iesi ar fi cu ajutorul lui Kelsey sau Lori, dar s-ar putea sa le fie frica ca o sa ajunga si ele aici. Dar cu sau fara ele, cuvantul "evadare" era singurul gand care imi rula prin cap. Totusi, chiar si sa ma gandesc la un plan de evadare era dificil. Securitatea eravigilenta si eram constant acompaniati de gardieni oriunde mergeam. Nu era nicio cale de a face ceva oricat de banal fara sa fii prins.Am invatat asta si ultima oara s-a terminant cu pielea insangerata a lui Harry. Deci, momentan eram amandoi blocati aici, pana gand ne gandeam la ceva care sa mearga. Blocati aici, hranindu-ne cu mancaruri oribile, dormind in paturi elastice si stand cu psihopati.

Dar ca in orice situatie, exista si o parte buna,iar aceasta era Harry. Nu era faptul ca puteam sta cu el,ci ca nu mai era singur. Acum se aflau doi oameni rationali care au fost acuzati pe nedrept. Puteam vorbi , ne puteam juca "Clue" si puteam gasi o cale sa scapam de aici impreuna. El ma avea pe mine si eu il aveam pe el.Si chiar daca locul acesta ne v-a scoate din minti, cel putin vom innebuni impreuna. Niciunul dintre noi nu va trebui sa treaca prin asta singur.

Si eventual, amandoi vom evada. Trebuie sa o facem. I-am promis lui Harry de atatea ori ca o sa o facem. Asta e singurul mod prin care pot suporta asta, sa imi spun ca nu o sa dureze ;sa sper ca vom gasi o cale sa iesim afara. Si trebuie sa sper in continuare pentru ca speranta e tot ce mai am.

Inafara nu avea prea multe,totusi. Doar pe mine si lucrurile din apartamentul meu. Dar macar aveam libertate,alegeri si oportunitati. Aici nu aveam niciunul dintre acele lucruri. Ce aveam,totusi, era o viziune mai clara a lui Wickendale. In loc sa fie doar locul meu de munca, acum era casa mea. Si sa petrec o saptamana aici mi-a deschis ochii asupra unor lucruri pe care in mod normal nu le-as fi observat. Acum, cand mergeam la una dintre activitatile speciale care avea ca scop insanatosirea pacientilor, treceam prin foaier. Intrand pe usa ca si angajat nu observam prea multe. Dar acum, trecand pe aici in fiecare zi, am inceput sa ma gandesc mai mult. Acolo erau copii,mame si tati asteptand sa fie tratati . Sanatatea le aluneca printre degete,iar ei chiar doreau sa fie admisi, fie pentru ei ,fie pentru cei pe care ii iubeau. Imi doream atat de tare sa le pot spune ca locul asta nu este asa cum cred ei. Ori asta, ori sa-i implor sa ma scoata de aici. Dar din nou, implorand sa fiu eliberata mi-as face si mai mult rau. Oamenii inocenti ma vor privi cu ochi speriati ca si cum as fi nebuna. E chiar amuzant cum se schimba lucrurile daca esti etichetat drept nebun. Cand oamenii ma vedeau trecand prin holul care despartea foaierul de restul institutiei parea ca frica se raspandea prin camera si ei se uitau in alta parte ,speriati sa-mi intalneasca privirea.

Nici nu stiau de ce sunt inchisa aici, dar isi asumau faptul ca sunt nebuna si asta ii speria. Daca ar stii... Am observat si ca erau mult mai multi doctori si psihiatri decat credeam. In nod normal as merge la munca, mi-as face treaba si apoi as pleca fara sa vorbesc cu prea alti oameni inafara de Kelsey,Lori si Harry. Dar fiind aici de 186 de ore pana acum, am vazut mult mai multi oameni cu halate albe si costume frumoase. Mergand pe holuri pe care in mod normal nu as trece, am observat multi oameni cu care nu am interactionat. Acolo pareau sa fie cate un terapist si un doctor sau o asistenta pe fiecare hol si inca nu am am trecut pe majoritatea holurilor. Dar trebuie sa fi vazut cel putin saptezeci de angajati diferiti de cand sunt aici. Sa nu mentionez de angajatii din sectorul C.