Psychotic-Romanian

Capitolul 11

 

Imi taram corpul lipsit de odihna pe holurile slab luminate, taraindu-mi picioarele in timp ce mergeam. Abia aveam energie sa merg. Eram extenuata.Teoriile groznice a lui James m-au tinut treaza jumatate din noapte, mintea mea fiind aglomerata cu ipoteze si explicatii nesfarsite.

Ce a mentionat James avea sens.Harry parea cu un pas inainte si mereu parea sa stie ce sta la baza intamplarilor.Era inteliget,si era puternic.Chiar daca era inchis in celula sa majoritatea zilelor,stia lucruri.A gasit subsolul prea repede in timpul acelei furtuni.

Si daca intr-adevar a omorat si mai multe femei decat am crezut la inceput,ce modalitate mai buna sa indeparteze suspectiile de la el,decat sa se dea drept cel care a dat peste cadavre?

In plus el parea genul de om a carei minte era maestra in manipulari.Ar fi putut cumva sa santajeze sau sa influenteze un gardian sa ii dea cheia.Poate chiar ssa lucreze cu Thomas.Doar felul in care se exprima si vorbea cu acel ton binevoitor ca si cum are ceva cu tine il facea sa para ticalos.La urma umeri, este un criminal.Nu e ca si cum nu ar mai fi jupuit femei inainte.

Toate lucrurile pe care mi le-a explicat James in timp ce ma ducea de la intalnirea noastra,si fiecare propozitie pe care o spunea avea sens.Cu cat vorbea mai mult,cu atat incepeam sa cred ca asasinul nu era un angajat.

Dar oricat de mult voiam sa cred ca noi am gasit criminalul,nu puteam.Ceva nu era bine.Si nu in teoriile lui James,ci in Harry.Ceva in legatuta cu situatia asta nu se lega.Intuitia mea se certa cu constienta,o parte din minte crezand ca era Harry si cealalta parte , oarecum stia ca nu era el.

Asa ca mintea mea era peste tot si nicaieri,incercand sa asambleze toate partile acestor intamplari.Aveam nevoie de raspunsuri.Raspunsuri despre Cynthia,raspunsuri despre purtarea ciudata a lui Kelsey si raspunsuri daca Harry era sau nu criminalul.Si ce persoana ar fi mai potrivita sa imi raspunda la intrebari decat Harry insusi?

Stiu ca era probabil absurd ,pentru ca puteam sa fiu urmatoarea tinta, daca stia ca mi-am dat seama.Dar oarecum, nu imi era teama.Si nici nu mai faceam griji .Voiam doar sa stiu ce se intampla.Asa ca am intrat in cntinaa si ochii mei cautau prin camera incercand sa gaseasca un baiat inalt cu buze lucioase.

Dar nu am gasit nimic, doar corpuri salbatice trase la fata care aratau ca zombie ale restul pacientilor.Trebuie sa intarzie din nou.M-am asezat la masa care neoficial a devenit a noastra tinandu-mi capul pe mainile intinse si inchizandu-mi ochii.O sa ma relaxez pana o sa vina el.Ca sa imi tin mintea ocupata m-am gandit la noaptea trecuta si la expresia nelinistita a lui James cand mi-a explicat ideile sale dupa ce a platit pentru cina noastra.

Cand am iesit am fost usurata ca nu era nici un "urmaritor" in urma noastra,cel care ne-a urmarit probabil plecase.M-am gandit si la momentul in care eu si James ne-am imbratisat cand m-a dus acasa,amintindu-mi cum mirosea a scortisoara.Cu aceste calme ganduri a durat doar un minut sa intru intr-o stare de amorteala si visare.Eram pe jumatate adormita cand mi-am ridicat brusc capul dupa ce am auzit pe cineva appropiindu-se.

"Cynthia," vocea ragusita a lui Harry s-a auzit,scotandu-ma din starea somnoroasa. "Cynthia Porter." Sprancene lui erau unite in semn de gandire in timp ce isi tragea un scaun in fata mea.

"Da?" am intrebat frecandu-mi ochii. "Ce-i cu ea?"

Am clipit de cateva ori incercand sa ma trezesc si ma uitam la Harry asteptand.Si ochii mei ii scanau figura,puteam sa jur ca devenea mai atractiv cu fiecare secunda.Cu cat te uitai mai mult la el cu atat deplinatatea lui te inghitea,seducandu-te in lumea lui intunecata si te face sa nu vrei sa parasesti locul ala.Muschii puternici erau prezenti sub pielea inca fina si bronzata chiar daca nu a vazut soarele de luni bune.Parul sau era un morman de carlionti dezordonati,trasi catre spatele capului departe de ochii sai uimitori si buzele ample.