Psychotic-Romanian

Capitolul 18

 

Kelsey POV

M-am trezit din somn tresarind, sunetul de la usa trantita m-a scos din atipire. Am facut ochii mari si m-am uitat spre usa, inca adormita si aproape constieta. Am ascultat daca se mai aude ceva, incercand sa imi dau seama daca sunetul a fost real sau doar am visat. Nimic. A fost un vis; m-am intins inapoi pe pat, incercand sa adorm din nou.

Bum.

M-am ridicat imediat in fund si ma uitam la usa de la dormitor. Cu siguranta am auzit sunetul de data asta. Cineva era in casa. Mi-am dus picioarele la marginea patului si am iesit de sub patura calduroasa. Am mers  speriata la usa si am deschis-o cat de incet am putut. "Hello?" am strigat.

Niciun raspuns.

Am pasit mai departe in intuneric, abia intrand in bucatarie, inainte sa aud niste suspine profunde, ca si cum se auzea un peste cand este pe uscat. Am apasat pe intrerupatorul din stanga mea, dezvaluind sursa sunetelor misterioase.

"E cineva aco..oh Doamne, Rose! Esti ok?!" Cand becul a luminat spatiul din bucatarie, am ramas uimita de ce am vazut. Rose era intinsa in fata usii de parca era incababila sa stea pe picioare, din cauza trupului ei, evident, obosit. M-am repezit catre ea si m-am pus in genunchi langa ea. "Ce s-a intamplat?"

Abia si-a clatinat capul raspunzand, de parca nu avea energie sa faca mai mult, gatul ei putea doar sa respire profund. Cocul obisnuit pe care il avea in crestetul capului era desfacut, buclele inconjurandu-I trasaturile fine ,iar uniforma ei era murdara, precum  si fata ei transiprata. Avea julituri la genunchi si o picatura de sange de la rana a cazut pe covorul meu.

Ce naiba s-a intamplat?

"Ti-a facut cineva ceva?" am intrebat, corpul sau tremurand si obrajii plini de lacrimi uscate imi ofereau indicii ca cineva era  implicat. Miscarea obosita a capului ei mi-a confirmat banuielile. As fi intrebat-o mai multe, dar puteam s avad ca nu era dispusa sa faca conversatiei in acest moment.

"In regula." am zis. "Hai sa mergem pe canapea." Bratul meu era pe talia ei, si radicand-o din locul in care statea. M-a ajutat putin, incercand sa mearga singura, in timp ce o trageam in living. I-am pus trupul pe perne, si m-am grabit la chiuveta sa ii aduc un pahar cu apa, dee care ,fara indoiala, avea nevoie. Oh , si probabil ar trebui sa aduc si niste bandaje pentru genunchiul ei.

Am mers spre ea, cu materialele de care aveam nevoie in mana, si le-am asezat pe masuta de langa canapea. Respiratia ei s-a linistit foarte putin, dar macar tremuratul s-a diminuat. I-am dat paharul cu apa si l-a luat din mainile mele. A baut totul, zgomotos, in cateva secunde si a oftat puternic dupa ce l-a terminat.

"Mersi." a spus clar desi avea vocea ragusita. Am incuviintatsi am asteptat cu rabdare,in timp ce m-am asezat jos pe covor langa ea. Se uita la mine, in ochii ei speriati puteai vedea socul.  "Nu o sa crezi ce tocmai mi s-a intamplat."

Rose POV

 

I-am spus lui Kelsey totul. I-am spus de vinovatia lui James, si despre evadarea mea prin padurile intunecate, care implicau vomitatul si impiedicatul de tot ce era in calea mea. Si i-am spus cat de al dracu’ de speriata am fost ca a trebuit sa fac fata unui criminal. Nu era ca in filme sau ca in carti,  unde te puteai confrunta cu moartea si erai capabil sa ramai calm in fata politiei cateva minute mai tarziu. Nu era ca si cum erai bine odata ce scapai si nu mai erai agitat. Nu era deloc asa.