Psychotic-Romanian

Capitolul 22

Lucram la Spitalul pentru Criminali cu boli mintale Wickendale de 4 luni si 26 de zile. Am lucrat 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana. 760 de ore in total.Desi de obicei lungi si plictisitoare,minutele pline de evenimente pe care le-am petrecut la Wickendale au dezvoltat in mine un sentiment pe care nu l-am mai simtit inainte.Si niciodata nu am crezut ca o sa-l simt,cel putin nu cu un psihopat. Fie ca  imi placea sau nu,era ceva care ne tinea impreuna,si nu puteam sa ignor asta.Daca as pleca din locul acesta nu as putea niciodata sa ma iert ca l-am lasat in urma,iar acel lucru incontestabil dintre noi mi-ar cauza si mai multe noduri in stomac cu cat m-as departa mai mult de el.Asa ca trebuia sa stau pana cand el va putea veni cu mine.

Dar in aceste ore la Wickendale in care am ajuns sa il cunosc pe Harry,am invatat atat de multe lucruri.Unele nu erau atat de importante,cum ar fi sa curat corect taieturile si zgrieturile, sau cum am invatat sa aplic copcile.Insa unele lucruri nu erau atat de banale,cum ar fi sa scap de un criminal.Si cel mai important,sa aflu ca acel criminal era James.Sa stiu ca Doamna Hellman era mama lui. Sa stiu ca Cynthia lipseste.

Am acceptat ce aflasem,totusi, si am inghitit problemele si realitatea oribila.Dar nu de ce stiam imi era frica.Ce stiam puteam accepta sau ignora,insa cel putin nu aveam dubii. Ce parea sa ne sperie era ceea ce nu stiam,posibilitatile infinite.Cum ar fi,unde era James si de ce se ascundea.Nu a mai venit la munca si nu aveam nici o idee ce pune la cale.Inca nu stiam ce s-a intamplat cu Cynthia,locatia ei ramanand un mister.Nu stiam ca Norman,  incet-incet incepuse sa se trezeasca din coma,si ca era supravegheat in spatele salii de operatii.Nu ii stiam pe ceilalti doctori si pe restul asistentelor din acest sector,si nu eram sigura in cine pot avea incredere in afara de Kelsey si Harry.

Si cel mai important,nu stiam de unde sa incep ca sa il scot pe Harry din Wickendale.Si acestea erau lucrurile care ma speriau.Dar asta era planul de astazi, sa aflu ce nu stiam si sa dau raspuns intrebarilor mele. Eram satula sa fiu neajutorata si sa il vad pe Harry cum sufera in aceasta inchisoare,cand el nici nu merita asta.Asa ca azi era ziua in care primeam raspunsuri.M-am asigurat ca o sa fiu odihnita ca sa pot fi atenta si constienta,vrand sa retin cat de multe informatii pot.De obicei,cuvintele importante erau rostite si faptele erau executate,dar somnolenta si neatentia ma faceau sa nu le observ.Si prin neatentie ma refer la Harry.

Dar dupa ordinele Doamnei Hellman nu mai aveam voie sa fiu in preajma lui,ca sa nu mai fie probleme si totusi asta era cea mai mare problema a mea pe ziua de azi.In loc sa ma gandesc la Harry,imaginea lui Cynthia Porter mi-a aparut in minte atunci cand l-am vazut pe Thomas.Mergea pe coridorul larg din aripa medicala,care era un amestec de mese de operatii,paturi de spital,sedative si arhive medicale in fiecare camera.

Tura mea nu incepea decat peste cateva minute asa ca m-am gandit sa vorbesc cu el.El tinta mea ca sa imi dau seama ce s-a intamplat cu Cynthia,luand in considerare faptul ca el era cel care a dus-o la operatie inainte de strania ei disparitie.Uram sa vorbesc cu oamenii cu care nu eram obisnuita,dar Thomas era o exceptie in aceste circumstante. "Buna Thomas." am spus.

"Thomas." m-am adresat mai aspru sperand ca o sa ii captez atentia. "Ce?" a intrebat mai degraba nepoliticos.

"Um.....putem vorbi o secunda?Trebuie sa te intreb ceva."

A oftat,oprindu-se si uitandu-se la mine de parca eram un copil pisalog. "Ce e?"

Nu eram sigura cum sa rostesc intrebarea,asa ca am spus primul lucru care mi-a venit in minte. "Ce s-a intamplat cu Cynthia?"

Era greu sa observi daca nu te uitai,iar actiunea mi-ar fi scapat zilele trecute.S-a miscat atat de usor de pe un picior pe altul temator.Agitat. "Nu stiu despre ce vorbesti."

Nu parea convingator,de fapt parea confuz,dar eu stiam mai bine. "Uite,te-am vazut cand ai dus-o in sala de operatii acum cateva saptamani.Nu poti doar sa te astepti sa cred ca eu am inventat totul."