Psychotic-Romanian

Capitolul 41

Parea ca sutele de lucruri si pacienti de aici erau sceptici in privinta lui Harry. Toata lumea era mereu speriati in preajma lui, si asta pentru un motiv bun. El a facut niste lucruri rele. A mintit, omorat, furat, si a doborat complet comandamentul.

El nu a jupuit nici o femeie, dar asta nu inseamna ca este inocent. Din multele sesiuni de terapie neproductive, am invatat asta; nu aveam incredere in el. Undeva in mintea lui complexa, se afla ceva intunecat, si chiar daca era o persoana buna sau nu, era intrebator. Dar era o diferwnta intre a fi o persoana buna si a fi o perfsoana buna pentru Rose.

Si de asemenea a pandi fara el era o pasiune minunata. Cate odata era un defect ce ii starnea furia si ura dar cate o data era in scopuri bune, ca atunci cand era despre iubirea pentru Rose. Deci pentru acest motiv, si doar pentru acesta, am decis sa ii ajut pe amandoi. Mi-as lasa cea mai buna prietena sa evadeze din acest loc cu barbatul care a facut parte din asta mult timp, cu mica speranta ca Harry va avea grija de ea.

"Nu o sa fie usor," am spus.

"Fara indoiala," Harry a murmurat, aproband fara speranta.

"Ne trebuie o cale prin care sa va scoatem afara din celulele voastre. Apoi trebuie sa treceti de garzi, apoi prin Sectorul C, si dupa afara prin tunel. Nimeni nu a mai reusit pana acum."

"Da, dar asta e pentru ca nimeni nu te-a mai avut pe tine, nu-i asa?" a intrebat Rose. "Vreau sa spun, nimeni care a mai incercat asta, nu a avut vre un ajutor de la angajati sau de la ceilalti pacienti."

"Adevarat," am aprobat.

Lori m-a intrerupt inainte sa pot continua. "Putem sa va facem rost de chei si de suplimente."

Ochii lui Rose s-au luminat. "Si puteti taia curentul."

"Si sa ne aduceti arme." Harry a adaugat.

Fiecare lucru in plus la contributia mea si cea a lui Lori, era inca un gram de stres care se ingreuna pe umerii mei. Trebuia sa fac rost de toate materialele necesare lui Rose si Harry, fara sa fiu prinsa sau concefiata, intr-un fel sau altul, ceea ce punea si mai multa presiune pe mine. Vreau sa spun ca aceasta mica intalnire dintre noi era indeajuns de periculoasa.

Noi nici macar nu am fi capabil sa orchestram asta daca nu ar fi lipsit Doamna Hellman, din fericire. Nu am fi reusit ca Lori, Rose, Harry si cu mine, sa ne strecuram in biroul meu fara autorizatia ei. Dar aparent, pana si raul are zile proaste.

Si cum ea era plecata, aici ne aflam. Ei bine, era in parte si din cauza absentei ei, cat si a debandadelor lui Harry. Nu era niciun mod prin care Rose sa ajunga la chirurgie in curand, dar parea ca si cum exact ideea aceasta il ducea intr-o nebunie mai mare. Dupa a douazaecea oara cand el a intrebat cum ar putea scapa, eu si Lori am reusit sa ii aducem aici.

"Are cineva un caiet sau ceva?" S-a intrebat Rose.

M-am intors in spatele biroului meu, tragand un raft de manerul acestuia. Am luatg o foaie si un pix. I l-am dat lui Rose, care mi-a multumit repede, deschizandu-l.

"Deci, pentru inceput avem nevoie de un plan." a murmurat pentru ea, trecand o suvita de par in spatele urechii, in timp ce mazgalea ceva. Privirea mea s-a mutat pe Harry si l-am vazut privind-o cu grija, ochii lui neparasindu-i fata. Si am realizat ca pe langa toate diferentele dintred noi, aveam ceva in comun. Amandoi stiam soarta lui Rose daca rama.ea aici, si amandurora ne era frica, ca aceasta soarta sa nu devina realitate.