Psychotic-Romanian

Capitolul 40

A/N: Scuze daca sunt propozitii fara sens. M-am grabit pentru a putea posta capitolul mai repede. Spor la citit

Zapada ce curgea din cer se oprea pe pervazul ferestrelor de afara. Acoperea ca o plapuma strazile reci ale Londrei si vantul suiera. Un viscol era invocat inafara peretilor, retinand copiii din a face oameni de zapada si a se bate cu bulgari; nu era genul acela de ninsoare.

Uitasem de mult numaratoarea lunilor in timp ce le vedeam trecand de pe fereastra biroului lui Kelsey. Era noiembrie?  Sau decembrie? Nu stiam si nu conta, sincer. Era doar frig.

Wickendale dadea caldura cat sa incalseaza putin pacientii. Si chiar si asa, uneori, peretii si aerul din ei ramaneau reci datorita iernii dure de afara. Existau plangeri pentru a se mari caldura.

Dar chiar acum, in aceasta secunda, corpul meu incepea sa transpire. Simteam bice de caldura invasurandu-mi tot corpul ca fumul unei tigari. Incepuse din inima mea si cu fiecare bataie se imprastia spre degetele si picioarele mele. Un foc ardea in pieptul meu si o arsura fierbinte ca si furca diavolului se oprise in plamanii mei, furandu-mi respiratia. Spatele meu se simtea ca si cum ar fi fost in flacatti, caldura inabusita imi dilata muschii pana erau asa de incordati ca ma dureau. Nu puteam vorbi. Nu puteam respira. Nu puteam gandi.

Si stiam acest sentiment. Era rar si nefamiliar, dar il stiam. Era acelasi sentiment pe care l-am avut atunci cand am aflat vestile despre moartea lui Emily. Panica. Ei bine, panica si furie.

Nu sunt un om bun si am facut lucruri de care nu sunt mandru. Dar daca exista vreun lucru bun pe care l-am facut pe lumea asta , e sa o iubesc pe Rose cu tot ce am. La naiba, ea era tot ce aveam. Nicio familie, niciun bun, niciun ban. Si acum Wickendale voia sa-mi ia si asta de langa mine cu tot cu ultimul meu strop de luciditate. Asa ca m-am panicat.

Deodata m-am gasit stand in picioare. Nu-mi amintesc sa ma fi ridicat. Ochii mei au scanat camera pentru indicii ca sa-mi dau seama ce s-a intamplat in ultimele secunde. Carti de psihologie erau deschise si imprastiate pe podea in jurul meu. Gatul ma durea si respiram greu. Nu prea imi aminteam ultimele secunde, dar usor imi aminteam fractiuni de imagini cu mainile mele, desi legate, care loveau violent lucrurile de pe masa. Tipam desi nu-mi amintesc ce ziceam, dar probabil includea cuvintele "la naiba" si multe alte injuraturi.

Usa a fost brusc deschisa si Brian a intrat inauntru. "Esti bine? "

Nu vorbea cu mine, dar se uita la mine. S-a intins sa-mi prinda bratul ca sa ma scoata din camera chiar inainte sa primeasca un raspuns.

"Nu!" A spus Kelsey inainte sa ne indepartam prea tare. "E in regula, a fost vina mea. El e bine. O sa-l aduc afara dupa ce termin sedinta." 

"Esti sigura?" A intrebat Brian.

"Da." A oftat Kelsey, fortand un zambet.

El nu parea convins delo. Dar dupa ce mi-a aruncat o ultima privire sceptica si a mai scanat camera o data, a iesit si a inchis usa.

M-am uitat in jos la Kelsey care se aplecase sa-si stranga lucrurile si m-am simtit vinovat. Poate ca nu o plac, dar nu era vina ei. Cel putin ne ajuta sa evadam.

"Imi... imi pare rau." am murmurat. Si chiar imi parea. Eram nervos pe Doamne Hellman si pe James si pe Wickendale si pe mine, dar asta chiar nu era vina lui Kelsey.

" E in regula." A spus ea cu o voce joasa si simpatica pe care nu am mai auzit-o pana acum.

"Nu, nu e." Am contrazis-o si m-am aplecat sa iau o carte de pe podea.

Rose.

"Harry, iti tremura mainile." Si chiar asa era. Tremuram si ma abtineam sa nu plang si sa vomit, imi era teama. Dar am ignorat senzatia asta, am ignorat-o si pe ea si am continuat sa strang mizeria pe care am facut-o.Nu voiam sa-i ofer un raspuns si nici nu aveam unul. Nu ma simteam pregatit pentru aceasta conversatie. Pentru ca, cu fiecare respiratie pe care o faceam mi-o imaginam pe Rose pe masa de operatie. Fiecare parte din mine se deteriora in timp ce mintea mea repeta amintiri oribile cu fiecare persoana pe care am iubit-o si care a fost rupta de langa mine. Simteam  posibilitatea de a-mi pierde luciditatea.