Just otaku stuff

Copii, nu fugiti de acasa!

Nu stiu cati dintre voi au trecut prin experienta asta, dar eu am fugit de acasa luni seara. De ce? Pai m-am descurcat destul de rau la simularea la mate(4.50), nu as fi fugit doar pentru asta, dar eu vin dintr-o familie ingrozitor de stricta cu notele. Tin minte ca in clasa a cincea nu aveam decat doua note de opt, iar de fiecare data cand mama afla ca nu am luat cea mai mare nota ma compara cu oricine gasea pe moment.

Asta e un secret pe care am sa vi-l spun doar voua si o fac doar pentru ca simt nevoia sa ma descarc. Ei bine, mama are niste probleme cu nervii, iar de fiecare data cand se enerveaza se descarca pe mine si tipa la mine si ma jigneste. Imi spune ca nu o sa ajunga nimic de capul meu, ca nici macar nu o sa ma pot duce la liceu, ca o sa ajung cea mai mare tarfa si ca daca reusesc sa ma duc la liceu probabil ca o sa ma prinda unii pe drum si o sa ma violeze si o sa ma omoare. Si vreau sa spun ca eu nu am fost nici o data genul de copil prea rebel, adica pe bune, pana in semestrul doi din clasa a sasea mama inca imi mai alegea hainele de seara, asa ca toata faza asta incepea de la cele mai tampite chestii, cum ar fi ca am cheltuit un leu sau doi in plus pe pachet la scoala sau pentru ca am scapat ketchup-ul pe jos.

Cand ajunsesem acasa ii spusesem tatei si pana si el a avut o reactie mai naspa, asa ca incepusem sa ma pierd cu firea. Dupa ce a plecat, cam la o ora dupa aceea, am scris un bilet, m-am urcat in maxi si am plecat la Bucuresti, mai exact la verisoara mea(cea din primele capitole), care sta in Titan.

Pot sa spun cu mana pe inima ca toata experienta s-a simtit ca un vis, dupa fiecare pas pe care-l faceam ma asteptam sa ma trezesc si sa ma pregatesc pentru scoala. Parca eram si nu eram acolo, simteam cum pamantul mi se misca sub picioare.

Aproape pe tot parcursul drumului am avut telefonul inchis asa ca nu am stiut ce nebunie s-a iscat acasa, in Tanganu. Mama venise acasa, nu m-a gasit, s-a dus la varul meu mai mic Andrei sa vada daca sunt cu el, s-a intors acasa , a gasit biletul apoi a plecat la nasa ca sa vada daca sunt cumva la ea. Cand s-a dus acolo si i-a explicat situatia in curte era si fi-su, Andrei, care era cu niste prieteni cu bicicletele. Era cu un baiat Alin(a.k.a.Alica), Stoean(un coleg de clasa, mai nou si coleg de banca) si cu Alex(fratele unei colege de clasa). Din cate am inteles au inceput sa ma caute pana si in cimitir. Stoean a fost acasa la Mario(alt coleg de clasa) care a inceput si ala sa ma caute. Se gandeau ca poate sunt spanzurata pe camp. M-au sunat toti, dar eu aveam telefonul inchis, au sunat-o pana si pe meditatoarea mea, asa ca mai tot satu' stia ca eu fugisem de acasa.

Intre timp eram la metrou si-i spusesem intr-un final verisoarei mele unde sunt si a putut ghici unde ma duceam.Ea si unchi-miu m-au asteptat in statie, m-am dus la ei unde mi-au spus ca i-am imbolnavit pe toti de inima. 

Dupa o vreme a venit nasi-miu si m-a luat cu masina. Cand am intrat pe ulita Cei Patru Fantastici erau acolo si ma asteptau.

Imediat dupa aceea m-am dus in casa unde eu si mama am avut o discutie si ne-am dat seama ca amandoua am gresit si ne-am impacat.

Pentru toti cei ce va ganditi sa faceti asta va spun de acum sa va razganditi. Doar o sa-i ingrijorati pe ceilalti. Cei ce tin la voi o sa innebuneasca de frica si o sa-si faca cele mai negre scenarii. Daca aveti vreo problema distutati-o sau puneti manifesturi tampite pe internet ca sa va calmati.