Just otaku stuff

Japoneza VS Chineza

Mie mi s-a intamplat, sunt foarte sigura ca si voua vi s-a intamplat si probabil ca i s-a intamplat fiecarui otaku. Ce sa se intample? Ei bine sa i se spuna ca Japonia si China sunt una si aceeasi chestie, ca animeurile sunt chinezarii, ca japoneza si chineza sunt unul si acelasi lucru etc. La fel cum am facut si eu, probabil ca si voi ati incercat sa ii explicati celui care a spus ceva de genul, dar era ca si cum ai fi vorbit cu peretii. De aceea in acest capitol vreau sa va explic diferentele dintre chineza si japoneza, pentru a le folosi in asemenea situatii si sa-i dati rekt oricarui idiot.

Toate informatiile sunt luate dintr-un videoclip de pe canalul Japomania(pe care vi l-am lasat la media in caz ca vreti sa-l vedeti), despre care v-am mai vorbit. Daca sunteti interesati de unboxing, lectii de limba japoneza, informatii despre cultura japoneza sau legende urbane japoneze, va sugerez sa aruncati un ochi pe canalul Japomania.

Sunt limba japoneza si chineza la fel? Nu, sunt total diferite. Este adevarat ca japonezii au imprumutat kanji-urile de la chinezi, asta au facut si alte tari din Asia, dar asta nu inseamna ca le-au preluat si limba. Japonia avea deja limba ei cand a adoptat sistemul de scriere kanji. Tocmai de aceea, semnele chinezesti au fost schimbate, evoluate si abdatate, pentru a se putea potrivi mai bine cu limba japoneza.

Exact asa cum spune si Japomania, se prea poate ca si ei sa gandeasca la fel despre noi. Pana la urma, noi, francezii, italientii, englezii, spaniolii, portughezii si multe alte tari, avem acelasi alfabet. Este adevarat, ca exista unele accente diferite, dar probabil ca ei nu le pot observa prea usor, asa cum nici noi nu putem observa aceste amanunte la scrierile lor. Ei se pot gandi asa:daca toate se scriu la fel, atunci asta inseamna ca, spre exemplu, franceza si italiana sunt una si aceeasi limba. Cu totii stim ca asta nu este adevarat, dar, la fel ca si noi, ei au dreptul sa creada asta.

Primul si primul lucru care trebuie discutat este originea. Asa cum romana, franceza si italiana(trei limbi random)isi au orginea in latina(in mare parte), acestea au unele similaritati(asa se crede, dar pe bune daca am vazut eu similaritati intre romana si franceza inafara de cuvintele imprumutate de la ei, poate nu am observat eu, spuneti-mi voi daca stiti mai bine), chineza si japoneza nu fac parte din aceeasi familie, iar asta e foarte important. Chineza face parte din familia limbilor sino-tibetane, japoneza in schimb, face parte din sertarul japonic.

Urmatorul lucru important este fonologia, modul cum le auzim. Prima diferenta, si probabil cea mai importanta, este ca limba chineza este o limba tonala, japoneza in schimb nu este. Ce inseamna mai exact? Faptul ca tonul cu care pronunti un cuvant da un anumit inteles acestuia. Spre exemplu(o sa folosesc acelasi exemplu ca in videoul de la media pentru ca nu stiu chineza si mi-e prea lene sa caut altul, probabil voi face la fel cu mai multe exemple, pentru ca nu vreau sa spun ceva gresit si sa induc pe cineva in eroare), in chineza cuvintele profesor/invatator si naivi/demodat, sunt exact la fel, tonul cu care sunt folosite intr-o conversatie le diferentiaza. Deci, in China, daca nu ai grija ai putea sa-ti iei niste injuraturi de la un profesor. In limba japoneza nu se intampla asa ceva, nu este o limba tonala.

Acum ajungem la lucrul care mi-a disperat viata de prunc din scoala gimnaziala, gramatica. Cand vine vorba de ea si structura propozitiei, lucrurile sunt diferite, de asemenea. In chineza, structura este S+V+O(Subiect+Verb+Obiect), ca si in limba engleza(ex:She eats cherries) sau limba romana(ex:Ea mananca cirese). Aceste doua propozitii le gasim si in limba chineza in exact aceeasi oridine. Japonezii in schimb sunt ceva mai speciali, la ei structura unei propozitii este S+O+V(exemplu de cum ar suna in engleza/romana:She cherries eats/Ea cirese mananca). De asemenea, limba chineza nu are deloc particule, spre deosebire de limba japoneza. Sa nu mai spunem ca in limba chineza nu se folosesc deloc inflexiuni, iar in cea japoneza se folosesc. Ceea ce poate incurca foarte rau un chinez cand citeste ceva in japoneza. Credeti ca s-a terminat? Gresiti. In chineza nu stii niciodata la ce timp se foloseste un verb, ei au doar kanji care exprima un inteles, nu au toate timpurile pe care le avem noi si japonezii. Spre exemplu, pentru propozitia"Eu ma duc la scoala.", in chineza nu o sa stii daca ma duc la scoala acum, daca m-am dus ieri sau daca ma voi duce maine. In chineza, cand vrei sa exprimi timpul, folosesti adverbele de timp. Pentru ca"Eu ma duc la scoala.", in limba chineza, sa ajunga sa fie la trecut, se foloseste un astfel de adverb,"Ieri eu ma duc la scoala.", care se intelege"Ieri eu m-am dus la scoala.". In japoneza avem inflexiunile pentru timpuri, stim exact daca o actiune se petrece in prezent sau in trecut. Tocmai din cauza ca in japoneza avem aceste inflexiuni, de obicei cuvintele din japoneza sunt mult mai lungi decat cele din chineza. 

Singurul lucru pe care il putem considera cat de cat comun este cel de vocabular si sistem de scriere. In secolele V-IX, japonezii au importat o gramada de kanji-uri de la chinezi. De ce? Pentru ca pana atunci ei nu aveau nici un sistem de scriere. De aceea au imprumutat aceste semne pentru limbajul literar, cel stintific si religie. Si asa cum va puteti imagina, numai oamenii importanti(care erau toti barbati, socant) scriau cu kanji, cei obisnuiti nu prea aveau treaba cu scrisul. Propriul sistem de scriere al japonezilor a aparut ceva mai tarziu, acesta fiind hiragana. De asemenea, ceva foarte interesant este ca hiragana a fost dezvoltat de femei.

Atunci cand aceste semne au fost importate japonezii au incercat sa puna traducerile lor cat mai aproape de cele din limba japoneza, deci acestea si-au schimbat citirea, desi intelesul ramanea oarecum acelasi. Se spune ca limbajul japonez din dictionar este umplut in proportie de 60% de cuvinte care sunt de origine chineza, totusi in limbajul uzual acea valoare este inlocuita cu doar 15%. In timpul istoriei si chineza s-a dezvoltat, si ei si-au schimbat pronuntia, deci chineza din ziua de astazi este total diferita de cea din secolele V-IX. Deci limba chineza din prezent este total diferita de japoneza din prezent. Asta pentru ca nici o limba nu a stat pe loc, s-au dezvoltat in mod diferit.

O intrebare buna ar fi: Cand un chinez vede un text japonez poate sa-l citeasca? Nu. Pentru nu ii cunoaste citirea japoneza, dar poate sa inteleaga ideea de baza, totusi poate sa o i-a foarte usor pe aratura. Spre exemplu, el cunoaste kanji-urile pentru"el", "a manca" si"peste", cand le vede impreuna se gandeste"El mananca peste.". Totusi, chinezul nu cunoaste inflexiunile, deci propozitia ar putea spune"El nu mananca peste." sau chiar"El este mancat de peste.".   

 De asemenea, japonezii nu stiu toate kanji-urile, asta pentru ca chinezii au un numar poate chiar triplu de semne fata de japonezi.

Spre ca v-am ajutat si ca nu v-am plictisit. V-am mai spus, daca vreti sa vedeti versiunea in care sunt ceva mai multe explicatii, puteti sa va uitati la ceea ce v-am lasat la media.