9

278 31 9
                                    

Intru în supermarket și cumpăr dulciurile ei preferate. Biscuiți Belvita cu ciocolată, un Sprite și o pungă de Lays cu smântână.

Mă îndrept spre stație și iau primul autobuz pe care îl văd.

După 10 minute de mers, cobor și încerc să ajung cât mai repede la casa ei. Din câte știu, are o casă superbă!

Ajung și sun la sonerie. Deodată o văd pe mama ei.

-Bună ziua!

-Bună, Andre! Ce te aduce pe aici?

-Am venit la Allison să o mai înveselesc!

-Amm... Mă bucur că îmi vizitezi fiica, dar nu este acasă.

-Poftim? Dar am vorbit cu ea acum jumătate de oră.

-Și eu am vorbit cu ea și mi-a spus că doarme la o colegă de a voastră pentru un proiect la chimie.

-Vă înșelați amarnic. Nu avem niciun la chimie!

-Poftim? Nu pot să cred!

Disperată, doamna Smith își cheamă soțul și îi povește totul.

-Andre, ne poți ajuta să ne găsim fiica? spune îngrijorată

-Nu știu. Dar sigur știu unde ar putea fi în acest moment. Sigur e cu Tyler!

-Cine e Tyler?

-Iubitul ei. Nu va spus?

-Ce Doamne iartă-mă se întâmplă aici?

Allison, unde ești? Suntem îngrijorați pentru tine!

Intrăm în mașină și pornesc GPS-ul. O găsesc într-un cartier mai părăsit. Sper că e bine!

...

După 15 minute de mers coborâm din mașină și dăm de o casă fără culoare,cam pustie!

Soții Smith sunt îngrijorați pentru Allison. Dacă a pățit ceva rău?

Domnul Smith o ia înainte și bate la ușă.

Din perspectiva lui Allison

Deschid ochii încet și îl zăresc pe Tyler cum doarme. Exact ca un bebeluș! Chiar și cu părul ciufulit arată sexy!

Iar îmi aduc aminte de ceea ce s-a întâmplat! Îmi cad niște lacrimi pe obraz dar încerc să le opresc.

Aud jos un ciocănit. Cred că e cineva la ușă.

Știu că nu e nimeni acasă așa că hotărăsc să cobor să văd cine e.

Mă ridic cu grijă, îmi iau un hanorac pe mine și cobor jos.

Când deschid ușa îi zăresc pe ai mei împreună cu Jasmine. Am rămas mută. Ce caută ei aici?

-Allison! Ești bine? Ce cauți aici copilă? Aici îți faci tu proiectul? Treci acasă domnișoară. Avem de discutat! spune mama seriosă

În acel moment vede rana pe care o aveam. Am pus-o!

-Ce e cu rana asta? spune mirată

Fix atunci coboară și Tyler. Situația s-a înrăutățit!

-Tu mi-ai rănit fiica? Vei regreta pentru asta! spune tata dorind să îl ia la bătaie

-OPRIȚI-VĂ! toți fac liniște

-Allison. Ce înseamnă asta?

-M-am săturat să fiu un copil perfect! Îmi urăsc viața! Niciodată nu am avut timp să ies afară cu ceilalți copii și să mă joc. A trebuit să stau închisă în camera mea pentru a învăța, pentru a fi cel mai inteligent copil și să fiți mândri de mine. Niciodată nu mi-ați luat ceva ce mi-am dorit. Mereu v-am ascultat și am încercat să înțeleg de ce am o astfel de viață. Nu am putut avea o viață normală din cauză că a trebuit să vă fac vouă toate poftele și să fiu ascultătoare. Pur și simplu nu mai suport! încerc să spun printre rândurile de lacrimi

-Ce sunt toate astea? Ne-am dorit să ai o viață bună!

-Dar asta nu e o viață normală, mamă! Vreau să fiu și eu liberă, ca ceilalți adolescenți!

-Taci din gură! Dacă făceam asta acum erai sălbatică!

-Niciodată nu m-ai ascultat! Trebuia să fiu mereu elevul perfect cu note perfecte. M-am saturat de viața asta tâmpită!

-Gata cu prostiile domnișoară. Treci acasă, ești pedepsită! Prima ta pedeapsă!

-Toată viața mea am fost pedepsită. Și oricum, nu ai cum să mă pedepsești. Trebuie să merg la școală!

-Gata cu școala! Voi angaja o guvernantă!

-Nu îmi poți face asta! Nu o să-l mai văd pe Tyler!

-Nici nu trebuie! Gata cu criminalul ăsta!

-Ce ai spus? Tocmai tu care spuneai să nu judeci o carte după copertă. Felicitări mamă! Și apropo, eu îl iubesc pe acest criminal...

Nu am mai apucat să spun nimic deoarece mama mi-a dat o palmă...

-Nu-mi vine să cred

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

-Nu-mi vine să cred. Niciodată nu ai dat în mine iar acum dai cu poftă. Ești cea mai rea femeie pe care o cunosc! spun plângând și mai tare

-Scuzee scumpo... Hai-hai să mergem acasă. începe să plângă și ea

-Lasă-mă! Te urăsc! am început să țip și să plâng și mai tare. Motivul nu era altul decât acea rană urâtă.

Toți au observat asta și au început să își facă griji. Până la urmă au hotărât să mă ducă la spital. Nu vreau acolo!

Hey, hey!
Sper că va plăcut acest capitol!
Astept părerile voastre! Puup!

Vârsta Iubirii - FINALIZATĂ Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum