Vârsta Iubirii - FINALIZATĂ

25

Nu îmi vine să cred! Ne-am sărutat! Primul meu sărut! Stai! Ce zic? Ce fac? Eu nu sunt așa!

-Îmi pare rău... Nu am vrut...

Nu mai apucă să spună nimic deoarece am fugit în casă cu lacrimi în ochi. După ce închid ușa mă uit pe geam și îl văd dezamăgit. Urcă în mașină și pleacă nervos.

Cum s-a ajuns la asta? Mi-am zis că primul meu sărut va fi cu persoana pe care o iubesc! Nu înțeleg un lucru! De ce mi-a plăcut? A fost minunat! Gândurile mele sunt întrerupte de tata care mă întreabă:

-E iubitul tău? întreabă calm

-Tată! Ai înnebunit? R un băiat pe care îl cunosc doar de o zi!

-Scumpo, ia loc să vorbim! se așează pe canapea

-Te ascult.

-Lasă inima să te îndrume. Să știi că nu am nicio problemă dacă ieși cu el. Pare un băiat de treabă!

-Înțelege! Nu sunt cu el!

-Iar sărutul ce a fost?

-A fost o greșeală...

-Draga mea, inima nu face greșeli! Face ceea ce simte! Fă ce spune inima, nu vei regreta! Așa am procedat și eu cu mama ta. Eram într-o situație asemănătoare. Te rog să ții cont de ceea ce am spus. Noapte bună! mă sărută pe frunte și pleacă în camera lui

Oare tata are dreptate? Sigur nu în cazul meu! Nu o să mă las dusă de val! Dacă pe urmă își va bate joc de mine? Nu voi suporta!

După ce fac duș mă pun în pat și mă uit prin cutia dată de tata. Găsesc în ea multe albume printre care și poze cu mine când eram mică. O lacrimă îmi cade pe acea poză...

Nu știu de ce, dar am nevoie de Ryan!

Iau telefonul și îl apelez. Mi-a dat numărul lui în caz de vrea să mai vorbim.

-S-a întâmplat ceva? zise îngrijorat

-Am nevoie de tine! spun plângând

-Vin imediat!

În 5 minute ajunge în camera mea. Nu i-a fost greu să mă găsească deoarece m-a auzit plângând din living.

Imediat mă ia în brațe, ceea ce aveam nevoie!