Vârsta Iubirii - FINALIZATĂ

17

Stau ca un prost și aștept. Au trecut deja 2 ore și doctorii nu au ieșit de acolo.

-Din nou pe aici, tinere?

Ridic capul și văd doctorul care a avut grijă de mâna lui Allison.

-Din nefericire, da.

-Va fi bine! se așează lângă mine

-Sper.

-Îți promit!

-Mulțumesc.

În acel moment doctorul iese din sala de operație.

-Este bine?

-Este în siguranță acum. Pericolul a fost îndepărtat. Acum așteptăm să se trezească. cu toate astea pleacă

Măcar acum este bine. Asistentele o scot din sală ducând-o în alta. Corpul ei pare palid. Parcă nu mai e. Doamne, ce prostii spun? Cum să nu mai fie? Trebuie să încetez să mai gândesc negativ.

Neștiind ce să fac o sun pe doamna Smith.

-Alo?

-Da, Tyler!

-Trebuie să veniți repede la spitalul din centru.

-De ce? Ce s-a întâmplat?

-Allison a avut un accident!

-Poftim? Vin imediat! și cu asta apelul se încheie

După 10 minute dânsa sosește.

-Unde e fata mea?

-În salon.

Intră repede în sală și rămâne mută când o vede pe fiica ei.

Începe să plângă și pe urmă mă întreabă.

-Cum a ajuns aici?

-Ea fugea pe stradă și am vrut să o prind. Când colo a călcat-o o mașină și s-a lovit la cap. Doctorii au spus că acum e bine. Așteaptă să se trezească să vadă cum reacționează.

-Off. Fata mea! plângea și mai tare

După ceva timp iese din sală și discută cu doctorul. Mă pun lângă ea și o țin strâns de mână. Mă tot rog să se trezească!

Dintr-o dată își mișcă mâna în semn că se trezește. În sfârșit!

După ce își deschide ochii o întreb.

-Ești bine?

-Cred că da. Ce am pățit?

-Păi. Tu fugeai iar eu încercam să te prind, când colo ai fost accidentată de o mașină și te-ai lovit la cap. Acum ești bine!

-Aaa..

Dau să o sărut dar mă respinge.

-Ce tot faci?

-Ce fac?

-Nu sunt iubita ta ca să mă săruți!

-Stai! Tu nu mă cunoști?

-Absolut deloc!

Când am auzit asta am înlemnit. Nu cred că e adevărat!

În acel moment intră și Doamna Smith cu doctorul și începe să o consulte.

-N-nu mă cunoaște! spun în șoaptă

-Poftim? doctorul rămâne șocat

Încep să plâng dar mă abțin.

-Domnișoară, câți ani aveți?

-16 ani.

-În ce an suntem?

-2016

-În ce lună?

-August.

-Doamnă, tinere. Veniți cu mine!

Ieșim afară din salon și așteptăm ca doctorul să înceapă.

-Domnișoara are amnezie. Și-a pierdut memoria din ultimele 2 luni.

-Sunt șanse să își revină?

-Posibil. Vedem cum va reacționa mai târziu.

Doctorul pleacă iar eu rămân distrus. Nu pot să cred ce se întâmplă!

Din perspectiva lui Allison

Urăsc să stau în spital. Vreau acasă! O văd pe mama intrând în salon împreună cu băiatul ăla. Ce tot mai vrea? Ok. Am înțeles că m-a salvat și altele, dar acum sunt okey!

-Ești bine scumpa mea?

-Da mamă. Hai acasă. Știi că nu îmi place aici!

-Nu se poate! Trebuie să te recuperezi!

Dau ochii peste cap fiind sătulă de toată agitația asta!

-Draga mea, nu vorbești cu Tyler?

-Cu cine?

-Tyler, cel de lângă mine. deci așa îl cheamă

-Nu îl cunosc!

-Nu? Cum așa? spune șocată

-Mamă, nu îmi mai pune atâtea întrebări!

-Bine.

Fără să mai spun ceva mă pun să dorm. Vreau ca timpul ăsta să treacă mai repede!

Din perspectiva lui Tyler

Eu și doamna Smith ne îndepărtăm puțin de Allison. Se pare că vrea să vorbim puțin.

-Dragule, îmi pare rău că fiica mea nu te mai cunoaște. Nici nu îmi vine să cred! Cum poate să te uite fix pe tine?

-Nici eu nu știu asta. spun supărat

Deodată sunt luat în brațe de mama iubitei mele. De mult nu am mai simțit o îmbrățișare maternă, nu am mai simțit atâta căldură și încurajare din partea unei femei.

Asta îmi aduce aminte de mama care mă îmbrățișa atunci când eram mic și speriat de fulgere și tunete. Îmi era alături când îmi era frică. Dacă era nevoie, dormea cu mine toată noaptea.

Aceste amintiri îmi dau câteva lacrimi, dar încerc să le potolesc.

-Stai liniștit, fiule. O vom ajuta cu toții pe Allison să își revină. Vei vedea că totul va reveni la normal!

-Mulțumesc, doamnă Smith!

-Te rog, spune-mi Mellisa!

Și cu toate astea revine din nou acel suspans care e foarte enervant!

Hei, hei!
Vreau să vă anunț că această carte se apropie de sfârșit, și cu toate astea ne apropiem de 1000 de cititori!
Știu că nu e mult dar pentru mine e ceva și vă mulțumesc că îmi citiți cartea. ❤