Vârsta Iubirii - FINALIZATĂ

24

-Eu niciodată nu am judecat o carte după copertă!

-Atunci nu am încotro, nu?

-Exact!

-Păi... Am 19 ani, am o soră de 14 ani pe nume Ariana, locuim doar noi doi de când am împlinit 18 ani deoarece tata iubește băutura de când mama s-a despărțit de el. Aveam 10 ani atunci. Venea în fiecare seară beat și dădea în noi cu tot ce găsea în jurul său. Nu mai știu nimic de el de când ne-am mutat. Am avut o copilărie groaznică și nu doresc asta nimănui! câteva lacrimi cădeau pe obrajii săi aprinși

Mi se rupea inima văzându-l așa! M-am dus la el și l-am îmbrățișat.

-Hei, nu plânge! Va fi bine, mai ales că nu mai locuiți cu el acum! încerc să îl încurajez

-Mersi mult, Carolline! Nimeni nu mi-a oferit atâta afecțiune.

-Nu-mi place să văd persoanele dragi mie triste.

-Îți sunt o persoană apropiată? întreabă uimit

-Sigur! îi zâmbesc

Iar m-a luat în brațe. Aveam un sentiment foarte plăcut! Mă simțeam minunat în brațele lui mari și protectoare!

-Acum spune-mi despre tine!

-Păi am 16 ani, sunt singură la părinți, visul meu este să ajung polițist. Trăiesc cu tata, casa este foarte pustie de când mama nu mai e printre noi. Aveam doar 2 ani când ea a murit. De atunci tata a început să consume alcool. Azi dimineață a fost adus acasă de niște prieteni de familie. începeam să plâng, dar mă mai opream

-Se pare că amândoi avem un trecut neplăcut.

-Dap...

-Vino-ncoace! mă ia iar în brațe

Îmbrățișările lui mă ajută să trec peste greutăți!

-Mersi mult!

-Ai niște ochi minunați care nu merită să fie invadați de lacrimi! începe să mă mângâie pe obraz

Rușinată întrerup liniștea.

-Trebuie să plec!

-Te duc eu acasă.

...

Ajungem în fața casei mele și mai stăm puțin. Observ că se apropie din ce în ce mai mult de mine încât îl aud respirând. Mă apropii și eu iar atunci...