Vârsta Iubirii - FINALIZATĂ

17

-după 14 ani-

-Carolline, trezește-te! Trebuie să mergi la liceu!

-Imediat, tată!

Urăsc când sunt trezită așa devreme! Îmi scot niște haine, mă schimb, apoi cobor jos.

-Bună dimineața tati!

-Neața scumpo! mă sărută pe frunte

-De ce m-ai trezit la ora asta?

-Iubito, astăzi se împlinesc 14 ani de când mama ta nu mai e printre noi.

Așa e! Era să uit! De ce a trebuit să plece de lângă noi? Astăzi puteam fi o familie fericită...

După ce mâncăm, pleacă de la masă. I-am observat tristețea de pe chipul său. Parcă mă simt vinovată pentru asta.

Mă duc după el și încerc să îl înveselesc.

-Hei, în drum spre liceu ce ar fi să luăm câte o înghețată? Fac cinste!

-Sigur, draga mea!

-Perfect!

-Știi... Ești exact ca mama ta! Ai un suflet bun, ești amabilă, îți place să îi face pe cei din jurul tău fericiți... Așa era și ea când am cunoscut-o!

-Serios? răspund uimită

-Da. Mereu îmi aduci aminte de ea. Ceea ce e bine! Când te văd fericită atunci și eu sunt fericit!

-Te iubesc, tată! îl iau în brațe

-Și eu te iubesc, draga mea! Acum hai la liceu. Să nu întârzii!

...

După ce ne terminăm înghețata ajung imediat la liceu. Se pare că voi întârzia la prima oră! Pe bune?

Când intru în clasă toți și-au îndreptat privirea spre mine, mai ales profesoara!

-Bună ziua doamna profesoară! Scuzați de întârziere!

-Bună ziua domnișoară. Să nu se mai întâmple!

Vai. Ce bine că am scăpat!

Ușa clasei se deschide, iar pe ea intră doamna director.

-Scuză-mă că îți întrerup ora Ana, dar am o mică problemă.

-Este în regulă!

-Cine este Carolline?

Vai, mi-am auzit numele!

-Eu sunt.

-Vino cu mine!

Încep să tremur din cap până în picioare. Oare ce am făcut?