Vârsta Iubirii - FINALIZATĂ

13

Caut disperat un doctor care să se ocupe de ea. Nu am de gând să o pierd. Nu acum! Nu în felul ăsta!

Niște asistente o duc într-o sală și se ocupă de ea până vine un doctor.

Nu credeam că voi veni iar pe aici. Acum mă rog să fie totul doar un coșmar!

Îmi cad ușor lacrimi pe obrajii fierbinți. Nu înțeleg de ce a făcut asta! Cu ce scop? Sper că Jessica nu are de a face cu asta, și dacă are, o voi face să sufere enorm în timp ce va muri încet.

După 1 oră și 20 de minute văd doctorul ieșind din sală.

-E bine?

-Acum da. A pierdut mult sânge dar a avut noroc. Putea muri dacă nu o aduceai la timp! Ai grijă mai mare de ea!

-O pot vedea?

-Sigur, dar las-o să doarmă.

Imediat fug în salon și îi văd trupul neînsuflețit, mâna stângă bandajată de sus până jos și fața ei palidă. Și când doarme e frumoasă. Foarte frumoasă! E frumoasă atunci când doarme și e ciufulită, e frumoasă când se enervează, e frumoasă așa cum este ea. Naturală și originală! De asta o iubesc așa mult. Nu îmi doresc să o pierd nici măcar o clipă!

Stau lângă patul ei așteptând să se trezească. Au trecut 40 de minute și tot nu se trezește!

Dacă nu se va mai trezi? De ce am gânduri negre? Doctorul a spus că e bine acum. Trebuie doar să o aștept. O voi aștepta toată viața dacă e nevoie!

Deodată o văd mișcându-se în stânga și în dreapta. Oare are vreun coșmar? Fiind îngrijorat chem doctorul.

Îi dă niște calmante și adoarme la loc. Și eu voiam să vorbesc cu ea nu să adoarmă la loc! Urăsc doctorul ăsta!

-Tinere, s-a certat cu cineva sau lucruri de genul?

-Asta vreau să aflu și eu! Când am ajuns acasă la ea am găsit-o inconștientă în baie. Mai multe nu știu.

-Bine. Când se va trezi o poți lua acasă!

-Mulțumesc!

Dânsul pleacă și rămân doar eu cu Allison. Mă îndrept spre geam și privesc în gol. Mă tot gândesc care ar putea fi motivul!

-Tyler! aud o voce subțire care mă strigă

Mă întorc cu spatele și o zăresc pe Allison trează.

-Hei! Ești bine? o iau de mână

-D-da..cred! Ce s-a întâmplat? spune amețită

-Asta vreau să îmi explici când ajungem acasă! spun pe un ton dur

-Bine...

-Ești gata să mergem acasă?

-Da!

-Schimbă-te cu astea!

-Bine.

Din perspectiva lui Allison

După ce mă schimb mă îndrept spre mașină unde mă așteaptă Tyler. Sigur va dori o explicație de la mine. Acum îmi aduc aduc aminte totul! M-am tăiat...

După ce urc Tyler mă privește urât. Știu deja ce mă așteaptă acasă!

Drumul a fost liniștit. Mai ales că niciunul nu a spus nimic.

...

Când am intrat în casă Tyler se așezase deja. Stătea plictisit uitându-se indiferent la mine.

Știu că nu a fost bine ce am făcut, dar și el are o vină în toate astea. Cine era aia? Ce vrea de la mine?

Iar am început să mă enervez și încep să lăcrimez.

-Ia loc! mă întrerupe Tyler din gândurile mele

Fac cum mi se spune și mă așez lângă el.

-De ce ai făcut asta?

-A fost un accident...

-Un accident? Cum Doamne ferește să faci asta și pe urmă să spui că a fost doar un ACCIDENT? Nu sunt atât de prost Allison. Să vezi ce fel vor reacționa ai tăi când vor auzi!

-Nu! Te rog! Nu face asta!

-Atunci spune adevărul!

-Mai întâi vreau să știu și eu cine e bruneta aia care se bagă între noi!

-Vorbești de Jessica?

-Aaa. Deci așa o cheamă!

-Nu te-ai întâlnit cu ea. Nu?

-Ba da. Și chiar m-a amenințat. Frumos din partea ei!

-O omor. Jur! spune nervos

-Uite ce e, Tyler! Niciodată nu te-am întrebat de trecutul tău pentru că nu am vrut să îți aduci aminte, dar crede-mă! Nu mai suport așa! Cred că am dreptul să aflu, nu?

-Ai dreptate. Scuze.

-Vino lângă mine!

Îl iau de mâini și aștept să înceapă.

-Viața mea nu a fost una la fel de bună. Tata lucra cu vânzări de droguri și era destul de periculos. Totul a fost bine și frumos până când eu și fratele meu, Jake, am ieșit afară să ne jucăm cu mingea până când două mașini opresc în fața casei noastre. Din ele ies 10 oameni înarmați. Noi fiind speriați ne-am ascuns în pădure, era în apropiere. După jumătate de oră am ieșit afară și am văzut casa în flăcări. Eram distruși total de dinăuntru. Nu mai aveam nimic. Încă îmi aduc aminte că atunci a venit Luke:

Nu vă pierdeți speranțele, copii. Vă voi ajuta să fiți puternici pentru ceea ce va urma!

-De atunci lucrez cu Luke și nu aș pleca din clanul lui. Îi sunt dator!

-Câți ani aveai când s-a întâmplat accidentul?

-Aveam 12 ani. Iar fratele meu 10.

-El unde e?

-E mort. spune trist

Îl strâng în brațe și îl consolez.

-Îmi pare rău!

-Asta nu s-ar fi întâmplat dacă Denis nu l-ar fi omorât! se enervează.

-Liniștește-te!

-Între timp am întâlnit-o pe Jessica. M-am îndrăgostit nebunește de ea. Fiind orb de iubirea pe care i-o purtam, a intrat în contul meu bancar și mi-a furat o parte din bani. Am aflat atunci când am văzut adevărul cu ochii mei.

-Mai exact?

-M-a înșelat cu dușmanul meu de moarte!

-Îmi pare rău pentru tot!

-Nu trebuie să îți pară! Mă bucur că ești tu, și nu ea. Te iubesc iar planurile ei de a ne despărți vor eșua!

Îl iau în brațe și îl strâng cât pot de tare. Aveam nevoie mare de el!

-Acum spune-mi cum s-a întâmplat totul!

Am rămas mută. Nu știam cu ce să încep!

Hei dragilor. Ce mai faceți? Cred că acest capitol e cel mai lung pe care l-am scris până acum! :)) Sper că va plăcut! Astept păreri! :*