Vârsta Iubirii - FINALIZATĂ

22

-Crede-mă! Nu sunt genul ăla de băiat care se culcă cu toate! Mi se pare aiurea și prostesc

-Wow...

-Mi-a plăcut să te privesc în ochi în timp ce dansam.

-Și mie. mă înroșesc

Cum de vorbește cu mine? El e un băiat drăguț, atent, un corp bine lucrat. Iar eu... Eu sunt o fată simplă care nici măcar nu știe cum să fie la modă.

-Cum te cheamă?

-Carolline Posey. Pe tine?

-Ryan Matews. Încântat! Apropo: frumos nume!

-Mulțumesc! Și al tău la fel

Telefonul începe să vibreze. Era Mia.

-Da, Mia!

-Unde ești?

-Sunt la un băiat. Nu vii să mă iei?

-Te duc eu! zise Ryan

-Ce cauți tu la un băiat? Unde ești mai exact?

-Lasă că am cu ce veni. Pa!

-Dar...

Am închis apelul.

Îmi iau rochia pe mine și mă schimb. Când ieșim din casă îl văd cum urcă în Lamborghinele alb. Ador mașina asta!

...

-Mersi că m-ai adus acasă!

-Nu ai pentru ce! zâmbește

Dau să plec dar mă prinde de mână.

-Te pot întreba ceva?

-Sigur! spun puțin speriată

-Te pot îmbrățișa?

-Bine.

Mă ia în brațele lui care erai mari și puternice. Sincer, era foarte bine. După ce ne desprindem din îmbrățișare intru în casă. Nu pleacă din fața casei până nu se asigură că sunt în siguranță. Ce mai băiat protector!

Urcă în mașină și pleacă. Ce zi am mai avut!

Mă duc în bucătărie să mănânc ceva și pe urmă vreau să dorm. Neapărat! Mâine aș școală și trebuie să fiu odihnită, mai ales că am mai și băut. Ce a fost în capul meu? Eu să beau? Oare ce crede Ryan despre mine? Sper că nu și-a făcut o impresie rea despre mine.

Mă duc în camera mea și mă pun să dorm. De ce nu îmi pot lua mintea de la el? Ciudat!