Scântei

Capitolul 4: În pași de dans

    — Scuză-mă! îi spun în timp ce îl ajutat să ridice tava.

    Tânărul se apleacă și adună cioburile de la paharele sparte și se ridică. Le pune pe tăvița de metal și dă să plece, dar îmi pun ușor mâna pe umărul lui, făcându-l astfel să își întoarcă capul. Îi ridic bărbia și îl întreb cu tupeu:

— Sunt adevărate spusele?

Acesta nu deschide gura, dar totuși aud niște șoapte. Încearcă să comunice telepatic cu mine. Îmi deschid mintea, lăsându-l astfel să intre, să își lase vorbele în urmă: „Fugi! Fugi cât mai poți!". Dau să îl întreb la ce se referă, când prințul Nikolas dă peste noi și îl trimite la treabă pe servitor, lăsându-mă astfel singură cu el. Îmi amintesc de ce mi-a zis Xavier în grădină și îi urez o aniversare frumoasă.

    — Sper că vii la bal, îmi spune acesta, în timp ce începem să mergem către ieșirea din acest corp.

    — Nu sunt sigură că este o idee bună, îi răspund, deși cumva, în adâncul inimii mele, mi-ar plăcea să văd un bal regal.

    — Eu zic că este. Te aștept, mă voi întoarce mai încolo, sper că vei fi gata, îmi zice înainte să mă lase la ușa camerei mele.

A plecat rapid, nelăsându-mă să mă împotrivesc. Apăs cu putere de clanță și închid ușa.

Deschid șifonierul și mă uit la ce variante de rochii am. Știind cine își va face prezența în această seară, Achenoții, și ocazia balului, decid că trebuie să mă ridic la nivelul așteptărilor. Aleg o rochie lungă, neagră, care are la baza gâtului un model floral din perle și mărgele.

    După ce mă spăl cu niște apă călduță, îmi pun ținuta pe mine și îmi aranjez părul. Decid să nu îl prind, ci să îl las să cadă pe spate. Îmi pun niște cercei formați din două perle, una mare și una mică, și o brățară din aur în combinație cu argint.

Aud un ciocănit și mă duc repede să deschid ușa din lemn masiv. Prințul zâmbește și mă însoțeste până la intrarea din sala de bal, ca mai apoi, să se îndrepte spre intrarea castelului. Mă pierd prin mulțime, încercând să nu atrag atenție asupra mea. Nu cunosc pe nimeni, și parcă nici nu aș vrea, căci nu știu cine este de partea Achenoților și cine nu. Simt că mă învârt în cerc printre mesele cu mâncare și invitații entuziasmați, așa că hotărăsc să mă retrag la peretele opus intrării, care are doua geamuri mari, care îmi arată priveliștea orașului.

Kratos, deși este întruchiparea frumosului, un oraș al naturii, când te uiți mai cu atenție poți simți mirosul disperării în aer. Copacii cu coroane impresionante acoperă lipsa de mâncare, monumentele naționale acoperă lipsa transparenței dintre popor și regalitate, iar culorile vii păcălesc ochiul în a crede că există fericire.

    Îmi întorc capul când observ că sala a fost învăluită dintr-o dată într-o liniște deplină. În pragul bolții stau prințul Nikolas împreuna cu conducătoarele orașului Blutad, Naomi și Ayla. De curând acesta a fost victima războiului, și au rămas numai ruinele din el. Totuși, fiind atât de departe de Kratos, orașul meu a fost în siguranță. Blutad și-a dat viața ca celalalte orașe să nu fie afectate de război. Acum, că surorile au venit în vizită aici, mă face să mă gândesc că Kratos este pluta lor de salvare și că nu se vor mai întoarce niciodată în Blutad.

Prințul le are la braț pe ambele tinere. În partea stângă, se află Naomi. Părul ei roșu se îmbina armonios în rochia de culoare verde deschis scurtă, cu voaluri. Ayla, e în partea dreaptă, cu o rochie lungă până în pământ, violet, din mătase. Mă uit atent la cum toți trei afișează un zâmbet și se îndreaptă spre ringul de dans. Muzica se schimbă într-una lentă, iar Nikolas merge spre centrul sălii. Face semn și dă start dansului. Văd cum pe ring membrii regali își găsesc câte o pereche și dansează în ritmul muzicii clasice.

    Dau să plec din sală, dar cineva mă prinde strâns de mână. Îmi întorc capul și îl văd pe roșcat cu o privire ușor iritată:

    — Prințul ne-a rugat pe amândoi să fim aici. Ar fi bine să ascultăm ordinele.

    Îmi dau subtil ochii peste cap și îmi smucesc mâna dintr-a sa. Mă simt în plus. Vreau să plec. Și totuși, universul mă oprește. Xavier mă ia delicat de mână și își afișează un chip blând în timp ce mă ia la o tură de dans.

    — Cât timp trebuie să mai stăm? întreb oftând.

     — Cel puțin până vine prințul, zice acesta înainte de a mă face să execut o piruetă.

    După câteva minute de dans, Xavier îmi spune:

    — Pur și simplu fac ce mi se spune. Dacă era după mine, te lăsam fericită în camera ta, zice chicotind.

    — Știu, pur și simplu sunt stresată din cauza Achenoțiilor, spun schițându-i un zâmbet prin care îi transmit că m-am calmat.

    Pe marginea sălii se află o masă extrem de lungă, care începe dintr-un capăt și se termină în celălalt. Mâncăruri care mai de care îmi fac ochii să sclipească, iar stomacul să îmi chiorăie. Îi fac semn lui Xavier către bufet, iar acesta dă din cap. Îmi iau o farfurie gata să înfulec tot ce prind, dar sunt obligată să o pun la loc când văd cum Nikolas se îndreaptă împreuna cu Achenoatele spre mine. În calitate de câștigătoare în arenă, am parte de întâlniri cu tot felul de oameni importanți.

     — Thea, ți le prezint pe Naomi și Ayla, din Blutad.

     Fac o plecăciune și râd în gândul meu. Deși Nikolas mi le prezintă acum pentru prima oară, eu am auzit de ele, din copilărie. Când eu mă antrenam ca să supraviețuiesc, ele urcau la tron. Cred că suntem de aceeași vârstă.

    Când se naște o pereche de gemene, acestea au puteri din aceeași familie, dar opuse, în cazul acesta apă și foc. Cele două, fiind născute în aceeași zi, au trebuit să împarte puterea ce a venit odată cu tronul. Imediat ce au aflat că vor deveni conducatoarele Blutadului, s-au pregătit pentru proba de forță, care a dat toată națiunea pe spate. Naomi controlează focul, iar Ayla apa, amândouă având puteri spectaculoase.

    Ambele tinere sunt de o frumusețe inimaginabilă, cu corpuri și trăsături de zeițe. Părul albastru al Aylei este prins într-un coc perfect cu un elastic mov, lăsându-i astfel chipul să fie luminat de candelabrul din sticlă. Naomi are buclele prinse într-o coadă împletită ce de departe arată ca o flacără. Cum Nikolas este chemat la datorie, eu rămân cu Achenoatele. Decid să încep o conversație cu acestea.