Scântei

Capitolul 22: Consecințe

Sunt întinsă pe patul din camera mea și continui de ore în șir să plâng în pernă. Bumbacul e de mult udat, la fel și cearceaful care s-a pătat cu o parte din sângele de pe rochie.

Xavier s-a dus să scape de cadavrul mamei, iar când se întoarce nu vreau să îi dau mai multă treabă, cum ar fi scăparea de celelalte dovezi sângeroase, așa că mă dezbrac de rochie și o ascund sub pat. Scot cearceaful de pe pat și îl mototolesc, punându-l mai apoi lângă rochia colorată.

Din fericire, a avea o cameră la palat, are multe avantaje, iar unul dintre ele ar fi faptul că am o toaletă personală, de care în momentul acesta am mare nevoie. Mă duc la baie și îmi umplu cada cu apă fierbinte. Intru în ea fără să clipesc, chiar dacă apa îmi arde pielea. Durerea aceasta e aproape imperceptibilă pe lângă durerea din sufletul meu distrus. Iau un burete și îmi frec pielea pătată de sânge în mod frenetic. Pun mai mult săpun în încercarea de a mă curăța cum trebuie și de a scăpa de asemenea, de mirosul neplăcut al sângelui. Oricât de mult forțez buretele maroniu, sângele nu vrea să plece, una dintre nenumăratele consecințe ale faptelor mele. Acum am mâinile pătate de sânge și merit să rămână așa. În colțul ochiilor, încep să mi se formeze mici broboane de apă. Lacrimile încep la scurt timp să curgă, atunci când îmi amintesc că eu sunt vinovată pentru tot.

        Aud cum ușa băii se deschide și îmi întorc rapid privirea. Este Felix. La vederea lui tresar, îmi mut privirea înapoi către perete și îmi șterg în grabă lacrimile uscate. Îmi strâng mai aproape genunchii pentru a fi cât de cât acoperită. Pentru câteva clipe nimeni nu zice nimic, iar liniștea preia controlul. Însă, la un moment dat Felix își face curaj și îmi spune:

         — Condoleanțe, Thea. Mi-a spus Xavier ce s-a întâmplat cu mama ta.

         — Ți-a zis că din vina mea a murit? Pentru că sunt o persoană care a neglijat tot ce avea mai important pe lumea aceasta? Dacă stăm să ne gândim, eu am ucis-o, zic cu privirea în gol.

        Încep să plâng din nou. Îmi rezem capul de genunchi în încercarea de a îmi acoperi chipul. Mă uit la apă concentrată. În reflexia apei îi văd chipul lui Felix, care a ajuns din câțiva pași lângă mine. Acesta s-a așezat în genunchi și mi-a luat buretele de pe tăviță, punând deasupra lui un strat generos de săpun lichid.

         — Lasă-mă să te ajut, îmi șoptește la ureche.

         — Cu ce ai putea să mă ajuți? îi spun rece, amintindu-mi de ultimele noastre întrevederi.

Felix îmi ridică bărbia și se uită în ochii mei castanii. Obrajii mei capătă culoarea bujorului, deși nu acestea e intenția mea, iar magicianul schițează un mic zâmbet. Aș putea să îi zic să plece, dar cuvintele nu vor să iasă.

Sunt surprinsă atunci când Felix se aproapie și își lipește buzele de ale mele. Are buze atât moi! Dintr-o dată își întredeschide gura, iar eu repet gestul său, fără să îmi dau seama. Limba lui o invită pe a mea la un dans lent care mă face ușor, ușor să îmi pierd mințile. Un vals fermecător, un vals care îmi face inima să bată cu putere. Sărutul e unul grijuliu și gingaș, așa că în scurt timp îmi dau frâu liber frământărilor și încep să mă relaxez. Îl trag mai aproape de mine și îl sărut la rândul meu. Mă desprind de el pentru a lua o gură de aer.

— Pe balcon..., încep eu să spun cu amintirea tristă persistentă în gândurile mele.

— Nici nu mai știu ce să fac, sunt derutat. Inițial, m-am gândit că trebuie să stau departe, așa e cel mai bine pentru tine. Am reușit să mă țin de planul meu o bună bucată de timp, dar când te văd, pur și simplu îmi amintesc de tot ce simt.

Vorbele sale nu sunt în mod neaparat liniștitoare. A refuzat atracția dintre noi doar pentru că așa credea el că e mai bine, dar ce știe el? M-a rănit, iar acum simt cum durerea care vine odată cu decesul mamei, accentuează celelalte vătămări sufletești pe care le am.

Mă uit la el căutând adevărul pe chipul său, dar mai degrabă mă pierd. Trebuie să admit, Felix este frumos: buclele sale negre îi înrămează chipul dur și cu formă ovală, dar ochii albaștrii ca oceanul, îl îmblânzesc. Sprâncene și nasul îi sunt drepte, iar buzele pline de viață. Dar nu, nu acesta este motivul pentru care inima îmi accelerează atunci când îl văd, ci modul în care se compoartă, e atent, protector, mereu gata să se arunce într-o bătălie dacă acest lucru înseamnă că îi protejează pe cei dragi. Chiar dacă personalitatea sa e misterioasa, am observat că uneori se deschide cu mine, ca acum:

— Toată familia mea e moartă. Înțeleg prin ce treci și pur și simplu nu vreau să te las singură în astfel de momente. De aceea am venit azi aici.

Pe de o parte, a venit aici pentru că știe prin ce trec și vrea să mă ajute, dar în același timp nu pot să nu mă gândesc că sentimentele sale sunt în ceață, iar acest lucru ne dăunează la amândoi. Pe de altă parte, prințul Nikolas își făcuse intențiile foarte clare, iar vehemența sa îmi plăcea. Acum că îmi amintesc de el, îmi dau seama că nu l-am mai văzut de ceva timp și că ar trebui să discut cu el.

După acesta mărturisire, magicianul pleacă din toaletă. Mă ridic și mă înfășor imediat în prosopul alb. Când intru în camera unde mă culc, îl văd pe Felix ieșit pe balcon, probabil pentru o gură de aer. Profit de aceste momente pentru a mă îmbracă în ceva adecvat. Deschid larg șifonierul și arunc o privire amănunțită. Aleg o rochie neagră, de doliu, cu mâneci lungi și bufante. Pe partea de jos a rochiei se pot observa mici forme aurii care mai înveselesc situația. Îmi pun un lanț auriu cu o piatră negricioasă și îmi prind o parte din bucle, în spate, cu o clamă din metal. Mă uit în oglindă și decid să adaug o curea florală aurită. Deși sunt încruntată, încerc să îmi afișez o față cât mai inexpresivă, căci voi avea nevoie pentru ce va urma.

Felix își întoarce capul către mine și îndată ce mă vede, zâmbește.

N/A: Bună, tuturor! Am revenit cu un nou capitol foarte rapid pentru că partea bună cu statul în casă este că îmi dă timp de scris. Sper că cu ajutorul cititului vă mai puteți relaxa și uita de pandemie.

Cu ocazia primului sărut din carte, vă întreb:

Cum vi se pare relația dintre Thea și Felix? Îi vreți împreună? Sau îl preferați mai mult pe Nikolas?

Care sunt teoriile voastre în legătura cu acțiunea ce se va petrece în următoarele capitole?

Vă aștept cu drag în secțiunea de comentarii.

Stați în casă și protejați-vă împotriva virusului!