Scântei

Capitolul 12: Plan refăcut

       Simt cum oboseală mă doboară. Vreau să îl las pe Felix să doarmă, dar când văd că pleoapele nu mă ascultă și vor să se închidă, îi dau un ghiont brunetului. Acesta nici nu se clintește, astfel îi mai dau o lovitură ușoară cu cotul. Nemișcându-se absolut deloc, încep să mă îngrijorez. Îl tot mișc, și nimic. Astfel, încerc să recurg la o metodă non-convențională. Îi dau o palmă peste obraz. Felix se trezește imediat și își pune mâna pe pielea înroșită:

       — Mersi! zice vizibil sarcastic, frecându-și obrazul cu degetele.

       — Nu te trezeai prin alte metode, spun ridicându-mi umerii relaxată.

       — Hai, dormi, îmi spune brunetul aranjându-și părul ciufulit.

       Nu e nevoie să îmi spună de două ori căci corpul meu îl asculta imediat, și se lasă adormit. Surprizător, am parte de un somn liniștit, fără vise.

                              ***

Sunt trezită la prima rază de soare de către un miros puternic care îmi face stomacul să chiorăie. Deschid ochii și văd cum Felix mănâncă niște carne de vulpe, fragedă, prăjită la foc mic. Când vede că mă uit înfometată la mâncare, se oprește din înfulecat și mă întreabă:

— Neața! Vrei și tu?

— Mai și întrebi? Mor de foame.

Felix rupe în două bucata rămasă și îmi dă jumătatea mare mie. Mă așez lângă el, pe bușteanul robust și iau o gură mare din ce aș zice că este piciorul animalului. Carnea este roșiatică și brăzdată de tăietura cuțitului. Îmi înfig dinții în hrană și mă bucur de gustul acesteia.

Mâncarea este delicioasă. Animalele se pot mânca majoritatea, excepție făcând cele ce dispun de magie. Magia lor este diferită, astfel, dacă le-am mânca, corpul nostru nu ar acceptă energia vrăjită primită, și am putea deceda. Multe morți au ca și cauza otrăvirea prin magia unui animal. Cu acestea în gând, îl întreb e brunet:

— De unde știi că nu a avut puteri vulpea?

— Animalele care pot face farmece au un semn distinctiv: ori au culoarea ochiilor neobișnuită, cum ar fi roz și mov, ori au o cicatrice fosforescentă. Am verificat vulpea aceasta pe toate părțile, stai liniștită.

După ce am auzit aceste vorbe, m-am mai calmat. Mă uit pe cer să văd unde a ajuns soarele și observ un nou mesaj. Prințul Nikolas a plecat să mă caute. Mă uit complet mirată preț de câteva secunde la cuvintele pe care norii pufoși le formează, până când Felix mă strigă pe nume. Mă întorc cu fața la el, în timp ce acesta spune pe un ton încordat:

— Nu băga în seamă mesajul prințișorului.

      Doar din replica aceasta reușesc să îmi dau seama că nu îl are la inimă pe Nikolas. Totuși, de ce să ignor anunțul moștenitorului la tron? Eu oricum nu eram de acord cu planul lui Felix, iar în plus, doresc să investighez problema de la palat. Am amânat prea mult acest fapt, dar până la urmă, trebuie să accept adevărul. Cineva m-a otrăvit, iar eu nu știu cine.

      — De ce nu? Până la urmă oricum mă întorc la palat. Ce contează că o fac acum sau mai încolo?

      — Avem un plan de respectat, Thea, îmi spune pe un ton relativ calm, deși strângerea pumnilor denotă furie.

      — Noi nu avem nimic. Tu ai un plan! Pe care apropo, nu îl aprob, așa că, dacă vreau să mă întorc la castel, pot bine mersi, zic ridicându-mă de pe copacul căzut.