Scântei

Capitolul 11: Trei direcții

— Felix, pe unde o luăm? întreabă Xavier, încă așezat pe calul de o nuanță închisă de maro.

       Roșcatul așteaptă răspunsul întinzându-și coatele pe cal, după ce își suflecă mânecile jachetei cafenii.

Magicianul se dă jos de pe Repede și deschide ușa trăsurii:

— Fetelor, acesta e momentul vostru.

Gemenele ies amândouă dintr-o suflare. Aparent, ele două au văzut harta Pădurii Sângeroase, care se află în camera hărților de la palat. Castelul, fiind o construcție ce stă în picioare de sute de ani, a acumulat de-a lungul timpului multe hărți. Unele au fost primite de la invitați de onoare, altele au fost confecționate de angajați importanți.

— Nu am văzut așa ceva pe hartă, spune vehementă Ayla.

— Nici eu. Probabil aceste drumuri sunt noi, zice Naomi întorcându-se îngrijorată spre sora ei.

Felix își pune mâinile pe cap și stă câteva clipe să se gândească. Situația s-a înrăutățit rapid.

       Primul drum, cel din stânga, are pământul uscat și este pavat, pe margine, cu pietre mari, ascuțite, negricioase, pătate de sânge. Cantitățile de lichid roșu mă fac să mă gândesc la ce bătălii s-or fi purtat pe acest drum.

Al doilea, cel din mijloc, este acoperit cât vezi cu ochii cu frunze și crengi rupte. Frunzulțite de rugină, vopsite cu sânge, pe ici, pe colo, zac pe pământul rece al pădurii, acoperindu-l în întregime. Brațele rupte ale arborilor de toate înălțimile sunt aruncate la întâmplare pe drumul format din culorile toamnei.

Al treilea, cel din dreapta, are pământul ud, ca o mocirlă. Negru ca smoala, acesta scoate bule mari care se sparg într-o secundă. Nu văd semne de lichid roșiatic nicăieri. Arunc câteva pietricele si realizez că noroiul în combinație cu apa ploilor, înghite tot ce prinde.

      Cărările sunt delimitate de copaci mari, ce se vede că sunt bătrânii. Trunchiurile lor late ne taie din vizibilitate. Sunetul ciorilor se aude în depărtare. După câteva clipe, Felix zice:

— Aceste drumuri duc în trei direcții diferite, așa că ne vom despărți. Ayla, mergi tu pe al treilea drum, întrucât e domeniul tău. Du-te împreună cu Naomi. Țineți-vă bine spatele una alteia.

Cele doua încuviințează, uitându-se la ce le așteaptă.

— Xavier, tu poți merge pe drumul din mijloc. Crengile îți vor fi de ajutor. Alege ramura cu cel mai tăios vârf. O poți pe post de suliță, îți va fi de folos. Totuși, să ai grijă!

        Xavier dă la rând din cap, în semn de aprobare. Pare pregătit de luptă, ca întotdeauna.

       — Thea, tu vii cu mine, pe cărarea rămasă, spune Felix întorcându-și privirea spre mine.

       — Dar... dau să mă împotrivesc.

       — Niciun „dar", trebuie să te țin sub observație. Trebuie să mă asigur că otrava din corpul tău a dispărut complet, și că poțiunea tocmai primită își face efectul.

       Spusele lui mă fac să îmi înghit cuvintele. Are dreptate.

       — Pădurea Sângeroasă nu are drumuri ce se împotmolesc, fiecare duce undeva, ne zice Ayla.

       — Deci, chiar dacă nu găsim peștera, mergem înainte, concluzionează Xavier.

       — Da, până la urmă destinație finală este palatul și trebuie să ajungem acolo cât mai devreme, spune brunetul.