Scântei

Capitolul 26: Un viitor incert

După ce am reușit într-un final să revenim în lumea reală și să lăsam săruturile pe altă dată, ne-am grăbit repede către camera gemenelor. Ca răspuns la ciocănitul meu, ușa se deschide cu Naomi în cadrul acesteia. Aceasta are părul de culoarea focului prins într-o coadă, lăsându-i la iveală astfel trăsăturile fine ale chipului său. Ochii ei albaștri parcă se înveselesc la venirea noastră. Tânăra ne face semn să intrăm și închide ușa după noi. Sora ei se afla întinsă pe canapea, citind o carte cu o copertă neagră din piele. Literele roșiatice îmi sunt de nedescifrat de la distanța aceasta. În plus, imediat ce ne zărește pune cartea pe masa joasă din lemn. Se dă mai la o parte, făcându-ne loc și nouă, iar apoi ne salută.

— Ce s-a întâmplat? întreabă aceasta, în timp ce își dădea pe spate părul ei albastru, lung.

Le explic cum s-a desfășurat atacul, iar după aceea Nikolas preia inițiativa:

           — Am aflat că cea pentru care era lecția dedicată nu mai putea fi prezentă, așa că am hotărât numaidecât să mă duc în grădină cu gândul să nu o las singur pe Thea.

          La auzul vorbelor sale parca simt cum îmi apare culoarea rozalie în obraji. Faptul că primul lui gând a fost să se gândească la mine, mă uimește. Este moștenitorul tronului și totuși nu s-a gândit la niciuna dintre atribuțiile sale. S-a gândit la mine.

O întreb pe Ayla dacă îmi poate oferi niște apă, gura mea fiind uscată. Aceasta se ridică și îmi face semn să o urmez, lăsându-l pe Nikolas singur pe canapeaua confortabilă. Avansăm până în capătul celălalt al camerei care este cu adevărat gigantică. Ce-i drept, locuiesc doua persoane aici, iar pe deasupra aceasta sunt din familia regală. Tânăra deschide un raft căutând un pahar, în timp ce mă întreabă:

— Deci tu și Nikolas?

Nici nu vreau să știu ce expresie am avut în acel moment. Nu zic nimic, dar aceasta când se întoarce și îmi vede chipul, chicotește. Mă joc cu inelul meu simpluț, de aur, în timp ce aceasta zice mai în șoaptă, ca brunetul să nu audă:

            — Îți urez succes cu părinții lui.

            Naomi, care până acum aranjase frumos un platou pentru noi, se alătura conversației, explicând ce dorea sora ei să spună:

            — Regele și regina au anumite pretenții, și da, o câștigătoare în arenă la brațul lui Nikolas sună bine, dar nu știu dacă tu ai suporta un trai în care ei ți-ar sufla în ceafă.

— Cred că va grăbiți cu noi doi, adică de abia ne-am... apropiat, zic alegându-mi cu grijă cuvintele. Nu știm ce ne revervă viitorul.

— Viitorul tău este incert, da, mă aprobă roșcata.

— Dar viața prințului este planificată. Tot ce a făcut până în prezent l-a pregătit pentru viitorul său pe tronul din Kratos, zice Ayla punându-mă pe gânduri.

Adevărul este că eu nu am stat să mă uit la ce ne așteptă în viitor pentru că eu încă nu știu ce avem în prezent. Lucrurile sunt în ceață, iar până vom avea timp să le lămurim, nu se știe ce se va întâmpla. În momentul de față trebuie să mă antrenez ca să fiu pregătită pentru Izetta.

          Ne așezăm toate trei pe canapea, în timp ce prințul are privirea ațintită pe fereastră.

          — Mă gândeam să mă lupt din nou în arenă, le mărturisesc eu celor trei.

          — Nu mi se pare o idee bună, Thea, îmi explică calm prințul, întorcându-se cu uluirea vizibilă pe chip.

          — E singura cale. Totul a început în arenă, acolo ar trebui să se sfârșească, zic vehementă.

         — Thea, eu încep să scap de sistemul arenelor și tu ce faci? Doar le dai un motiv în plus pentru care să le păstreze!

         — Poftim? Nu mi-ai spus niciodată planul tău, rostesc oarecum dezamăgită.

         — Fiindcă încă nu pot să îl pun în aplicare. Tata ține cont de tradiția din Kratos, iar luptele în arenă sunt din cele mai vechi timpuri. Totuși, eu nu sunt de acord cu ele. Tot ce văd sunt oameni care se omoară inutil, doar pentru pură distracție.

        — De aceea nu a mai fost o bătălie în arenă de atâta timp? Ai reușit să potolești poporul? întreb șocată de mărturisirea lui.

        Prințul zâmbește ușor, fericit de reacția mea și dă ușor din cap, adăugând:

         — Dacă intri din nou în arenă, tot ce faci e să le reamintești ce au pierdut. După confruntarea dintre tine și Joanna, deja au răsărit câteva probleme. Dacă tu, ca învingătoare, decizi să te lupți iarăși acolo, ei o să creadă că o faci din plăcere. O să devii un exemplu, unul negativ. Locuitorii capitalei vor crede că îți face plăcere să iei vieți. Nu cred că îți dorești așa ceva, corect?

          — Nikolas, e decizia ei, intervine Naomi în discuție.

          — Trebuie să o susții orice ar alege, adaugă Ayla.

          Prințul oftează zgomotos și ia o gustare de pe platoul plin cu bunătăți culinare.

          — Cred că ar trebui să le zic și celorlalți ce am hotărât, spun după câteva clipe.

           — Poate o să te facă ei să te răzgândești, răspunde brunetul pe un ton morocănos.

           Mă ridic de pe canapea și îi las pe cei trei să mai discute. Mai arunc o ultimă privire și dau să spun un „nu cred", dar până la urmă îmi înghit cuvintele, hotărând că nu ar trebui să îl necăjesc și mai mult pe Nikolas. Îi înțeleg punctul de vedere foarte bine chiar, problema e că altă modalitate de a termina tot războiul acesta pe care Izetta l-a pornit, nu există. El trebuie să înțeleagă că voi face orice este necesar pentru a termina această bătălie, chiar dacă înseamnă să mă sacrific pentru binele celorlalți. Apreciez că surorile Oxel îmi țin partea. Și ele știu crudul adevăr: până problema creată de Izetta nu e rezolvată, nimeni nu e în siguranță.

Mă duc în cealaltă aripă a castelului pentru a ajunge la camera roșcatului. Bat la ușă și îmi spun numele. Unul dintre cei doi îmi spune că intru așa că deschid ușa larg și pășesc în camera care cu siguranță este redusă în dimensiune comparație cu cea a gemenelor. Este și de înțeles, ele sunt două, și în plus, sunt persoane cu rang înalte. Cândva erau conducatoarele Butladului, înainte ca acesta să devină ruine. Având sânge regal, au ajuns în Kratos, pentru a fi lângă prinț și a-l ajuta. După ce Nikolas va ajunge rege, surorile vor ajunge, cu certitudine, în consiliul lui cu sfătuitori.

Xavier era întins în patul de o persoană, în timp ce Felix era tolănit pe canapea. Îi salut și îi anunț că am vești importante.

— Ce s-a întâmplat? întreabă gardianul, în timp ce se ridică din pat, dând la o parte pătura groasă.

Mai întâi le povestesc tot ce s-a întâmplat în grădină. Brunetul mă întreabă automat dacă sunt bine și îl asigur că sunt. Îi lămuresc în privința acțiunilor desfășurate din cauza răzbunării pe care Izetta și-o dorește atât de tare, iar după aceea le spun marele meu plan:

— Cred că ar trebui să lupt din nou în arenă, de data aceasta cu Izetta.

— În niciun caz, zice Felix tăios.