You're mine/h.s [+18]

11.Back in time

Harry

   Eram afara,la o ora târzie. Mult prea târzie. Fugisem de-acasă după ce părinții mei se certasera. Tremuram tot,deoarece era sfârșit de toamna,in Londra. Ploua torențial și era al naibii de frig. Vântul puternic trecea prin geaca mea,de parca nici nu o aveam. Era o geaca de început de primăvara. Nu văzusem exact ce geaca luam,deoarece ma grabisem sa scap din casa aia blestemata.
   Nu voiam sa ma duc asta-seara acasă. Dar,ce putea sa facă un băiat de cincisprezece ani la ora asta pe străzi? Clasa a noua. Nu prea am multe de făcut.
   An dat colțul și acolo am văzut un bar de noapte deschis. Nu era prima data când intram intr-un bar. Barul asta  este cunoscut pentru faptul ca lasă și minorii sa între,ceea ce e bine. Am intrat in club fără ezitare și sigur pe mine. Prieteni de ai mei mai merseseră pe-aici.
   Pe-atunci stăteam cu grupul meu: Niall Horan,Liam Payne,Louis Tomlinson și Zayn Malik. Pana aflasem ca Mia ma înșelase cu Zayn și ca Liam și Niall știuseră. De-atunci,grupul meu s-a micșorat și stăteam numai cu Louis,deși,tot eram cei mai cunoscuți din liceu.
   In barul acela am văzut fete sumar îmbrăcate,chelnerițe iar unele chiar dansând la bara in îmbrăcămintea lor specifica. Bărbații stăteau la masa și priveau satisfăcuți cum fetele dansau la bara iar unele chiar se frecau și dansau lacsciv in poala uniră dintre ei. Atunci,făcusem greșeala.
   M-am dus la bar,și am comandat un burboun. Pe vremea aceea știam numai acea băutura,deoarece o văzusem la tata. Desigur ca nu știusem cât de tare e. Dar,înainte sa apuc sa beau, nișe tipi intraseră înăuntru. Mai mult,gorile.
   Păreau a fi bodyguarzi și erau cred ca de doua ori mai mari ca mine. Erau îmbrăcați la costum și purtau ochelari. Tipic. Unul era chel și mai alb la fata,iar celălalt avea parul negru,și cu o culoare mai închisă la piele ca celălat.
   Au venit amândoi direct spre bar,și l-au luat pe barman de guler. Tipul chel l-a întrebat:
-Unde îți este șeful?!
   Barmanul tremura in mâinile sale imense. Nu ii dădeam mai mult de șaptesprezece ani. Numai cu doi ani mai mare ca mine pe-atunci. Eu,fiindcă eram un pampalau,m-am ridicat in picioare și am strigat la bodygurd:
-Da-i drumul!
   El i-a dat drumul și s-a întors spre mine. Eram mort. S-a uitat la mine din cap pana in piciore,neștiind exact ce expresie faciala avea din cauza nenorociților de ochelari. Atunci,spuse:
-Are vână băiatul. Cred ca Martinez o sa-l placa. Ma rog,nu e ca și cum l-ar vedea,ce dracu? Băiete,tu vi cu noi. Desigur,doar dacă nu vrei sa mori. Alegerea ta,fără presiune!
   Atunci,îmi adusesem seama ca aveam doua alegeri. Sa ma duc cu ei la dracu in praznic,sau sa mor ca un pampalau. Acum,cred ca as fi ales a doua opțiune dacă as fi știut in ce ma băgasem. Dar,eu fiind prost,am ales-o pe prima.
   Nu știusem in ce ma bagasem. Dar,când mi-au pus o eșarfa la ochi și am simțit cum sunt băgat intr-un spațiu mic(portbagajul) îmi dădusem seama. Cel mai mare șoc al meu fusese când ajunsesem intr-un aeroport cu mai multe avioane. Vreo cinci. Toate erau ale lui Martinez. Dar,șocul meu fusese ca acolo erau și Zayn impruma cu Louis.
   Primul meu gând fusese: 'sa-mi bag'. După,știind ca nu am de-ales,am cooperat. Erau comenzi de droguri prin Londra,iar eu le duceam. Atât. Nimic spre alte tari sau orice. Doar in Londra. Nimic important. Pana acum.

   Martinez s-a uitat insistent la mine un timp. După,a spus:
-Am auzit ca esti foarte bun la livrari. Dar,daca e cazul sa omori pe cineva,ai face-o fara sa eziti,corect baiete?
   M-am albit tot la fata. Nu mai omorâsem pe nimeni pana acum. Oare as putea sa o fac? Dar cu ce preț? Am nevoie de motive. Nu pot sa omor oameni numai de dragul de a omori.
-Nu uita,Harold,dacă nu o sa faci ce îți spun,sti ce se va întâmpla.
   Da,din păcate,știam. Avea sa meargă după cei dragi mie. Familie,prieteni,cunoștințe. Orice. Iar Martinez nu era genul de tip care sa dea înapoi. Am auzit foarte multe lucruri despre el. Adevărate sau nu,erau îngrozitoare.
-Mai ales ca...,a continuat Martinez. Am văzut ca ai o noua achiziție.
   M-am panicat. Nu știam despre cine vorbește. Aveam o vagă idee. Dacă era cine ma gândeam eu ca este...
   Martinez nu a mai așteptat ca sa-mi dau seama. Mi-a aruncat o poza la piciore. Era întoarsă,așa ca,am ridicat-o și am întors-o. Era o femeie cu parul negru,prins intr-o coada,îmbrăcată cu un maiou alb,niște blugi negri și converși,mergând liniștita pe strada cu căștile in urechi.
Alexis. Poza așa fusese făcută azi-dimineața. Nu se putea. Știam ca oamneii lui Martinez erau peste tot,dar,cum era posibil așa ceva?
-Pff...Alexis. Martinez,fi serios...Ma ameninți ca ai sa ii faci ceva tarfei asteia?
A trebuit sa zic asta. Sa-i arat ca nu-mi pasa de Alexis pe cât îmi pasa de fapt. Nu știu ce mi-a făcut fata asta,dar,de ieri nu mi-o pot scoate din cap. Este diferită de toate fetele cunoscute se mine. Și,credeți-ma,am întâlnit multe fete. Dacă voiam sa rămână secreta pentru Martinez,trebuia sa arat ca nu îmi pasa.
Martinez a spus:
-Deci,sa înțeleg ca nu te-ar deranja dacă un om de-al meu ar intra cu ea exact acum pe usa...
M-am întors speriat pe usa,gata da o văd pe Alexis acolo,speriata de moarte și ciufulită rău. Știu cum se comporta oamenii lui Martinez cu persoanele neimportante pentru el. Dar nu,usa era închisă și nimeni nu intrase.
Martinez a izbucnit in ras,iar oamenii săi o data cu el. Când el s-a oprit,s-au oprit și oamenii săi. A spus:
-Haide Styles,fa ce îți cer și micuța ta prietena nu pătește nimic. Sau altcineva. Alegerea e numai a ta. Ești dispus sa omori un om in seara asta,sau micuța ta prietena va avea de suferit? Alegerea e numai a ta!
Și avea mare dreptate. Agh,da-o dracului!