You're mine/h.s [+18]

24. Guns and violence

Am mers cu o singura mașina,dar toți erau înarmați pana in dinti, având veste antiglonț. Eu aveam un pistol cu vreo zece gloanțe. Nu înțelegeam la ce îmi trebuiau atâtea,dar nu ma plângeam.

Când am ajuns la periferie,respirația a început sa mi se accelereze iar mâinile sa îmi tremure. Antonio s-a uitat la mine,și a spus apăsat:

-O sa fie bine,domnișoara Jenner. O sa-l salvam pe Harry.

I-am zâmbit și am spus:

-Spune-mi Alexis!

A probat din cap iar imediat după mașina s-a oprit. Toată lumea a coborât din duba,repede și acolo am văzut o casa mare,neagră. Oare acolo era Harry ținut? Avea sa ne ia ceva sa îl găsim.

Toată lumea a început sa meargă spre casa,și se pare ca toți aveau pistoale,cu care atunci când trăgeau,nu se auzea. Toată lumea in-afara de mine. Cred. Martinez nu mi-a spus nimic. Încă nu îmi venea sa cred ca asta era viața mea acum. Violenta, pistoale, lume care este rapița și omorâtă...nu aveam sa ma obișnuiesc.

Casa era printre copaci,așa ca fiecare s-a ascuns după câte un copac mare. Erau câteva uși,și la fiecare usa erau câte doua matahale cu puști. Ok,o sa fie mai greu decât am crezut. Dar,toți am făcut un plan.

Am ieșit din spatele copacului meu,bagandu-mi pistolul in spatele pantalonilor.

Când matahalele din fata ușii principale m-au văzut,au venit spre mine. Am spus:

-Am venit pentru ca Luke...

-Stim cine ești. Acum,da banii.

Handicapații. Mi-am dus mâna la spate,prefăcându-ma ca scot banii. Ei și-au lăsat puștile jos,iar deodată unul a strigat de durere,dar a fost redus la tăcere de un alt glonț. La fel și celălalt. Am rămas blocată câteva secunde...doi oameni tocmai muriseră in fata mea. Erau oameni rai dar, asta nu înseamnă ca meritau sa moara.

Celelalte matahale au venit repede,ar fi trebuit sa încep sa trag,dar nici bine ca mi-am luat pistolul,ca toți oamenii lui Martinez au venit și atunci a început schimbul de focuri.

Eu și Antonio nu am mai așteptat niciun semn,ci am intrat in casa. Totul era liber. Dar casa era la naibii de mare. I-am făcut semn lui Antonio sa iasă afara,iar el a vrut sa riposteze dar am spus:

-Nu o sa se arate dacă ești și tu aici...Du-te!

A dat din cap și a ieșit,lăsându-ma singura. Am strigat:

-Luke? Am venit!

Am auzit de-asupra mea câtva pași iar eu am urcat repede scările care duceau spre o usa din fier. Am deschis-o încet, punându-mi pistolul la spate.

Harry

Când am văzut-o intrând,inima mea s-a oprit pentru o secunda. Am fost atât de ușurat sa o văd,dar totuși eram nervos ca a venit. Cine știe ce avea Luke sa ii facă.
Când m-a văzut,lacrimi au început sa ii cada pe obrajii ei rozalii și a venit repede spre mine. Îmi șoptea numele neîncetat și când mi-a văzut fata și brațele pline de sânge,un scâncet i-a părăsit buzele,ceea ce m-a făcut sa ma strâmb. Uram când plângea.

-Îmi pare atât de rău Harry! Este numai vina mea...

Am clătinat frenetic din cap,dar înainte sa mai pot face ceva,s-a șters pe fata și s-a ridicat,exact atunci a apărut Luke in spatele ei. Ea s-a întors,parca simțindu-i prezenta. Luke a spus:

-Ah,Alexis,la fel de frumoasa cum mi te aminteam...

Ea a chicotit iar eu simteam ca îmi cade cerul in cap. Eram confuz, dar stiam ca Alexis nu voia decat sa ma salveze si sa ma scoata de-aici...sau cel putin speram.

Și-a pus mâinile pe pieptul lui,începând sa le urce și sa le coboare incet, facandu-ma sa ma incordez din cauza faptului ca il atingea pe cretinul ala. Trebuia sa am incredere in ea. A soptit:

-Dacă ma doreai pe mine și pe banii aia,de ce nu ai spus nimic? L-ai băgat și pe el in asta degeaba. Eu mereu o sa-ți aparțin,Luke. Mereu.

Luke și-a pus mâinile lui slinoase pe talia ei,eu simțind ca aveam sa rup funiile astea și sa îl bat pana avea sa ii crape țeasta. Incredere, Harry. Haide. Dar,ce mama dracului făcea Alexis?

-Ah,iubito,unde ar mai fi fost distracția? Acum,unde sunt banii?

Alexis ia pus mâna lui Luke pe după gât,și a spus:

-Luke,mi-a fost dor de tine...As vrea sa fac ceva pentru tine, de drague vremurilor trecute iar dupa o sa iti primesti banii.

Mâna lui Alexis a coborât de pe pieptul sau pana a ajuns la cureaua lui. Eu am început sa ma zbat in scaun, simtitnd cum tot controlul de sine se duce pe apa sambetei. Luke s-a uitat la mine, dand sa înainteze dar Alexis a spus:

-Lasă-l sa privească, Luke. Dacă nu îl lași, unde ar mai fi distracția?

Luke i-a zâmbit iar Alexis a spus:

-Dar,mai înainte...nu ai vrea sa me distram amândoi puțin? Deoarece atunci nu am apu-

Luke nu a mai așteptat ca Alexis sa mai spună ceva deoarece a început sa o sărute,ea punându-și mâinile pe umerii lui. S-a uitat o secunda la mine,iar eu parca o rugam din priviri sa facă ceva. Orice. Sa văd cum e satisfacută sau atinsa de altcineva ma omoară.

Alexis si-a mutat privirea de la mine și a început sa-l sărute pe Luke. Am ramas acolo socat cateva momente, nestiind ce sa fac. Oare il dorise pe el mereu? Nu putea sa fie adevarat insa, deoarece el o ranise. Sau?

Alexis și-a dus mâna la spate,de unde puteam sa jur ca avea sa scoată un prezervativ. Dar nu cred ca prințesa mea m-ar înșela. Nu aveam sa cred asa ceva. Incredere.

Și...am avut dreptate. De la spate a scos un pistol. Am reușit sa vad cum mâna ii tremura iar Luke voia sa se îndepărteze de Alexis,dar ea l-a tras mai aproape, gemand puternic, iar eu m-am abtinut sa nu racnesc de furie. Il omram dupa asta.

Iar exact atunci, Alexis a tras. I-a tras un glonț in abdomen iar atunci când Luke s-a dar repede un pas înapoi,unul in picior. Luke a căzut sângerând in genunchi și părea confuz și surprins. A soptit:

-Târfa dra-

Dar Alexis i-a dar un pumn destul de puternic in maxilar, ceea ce l-a făcut sa cada lat la podea. Avea sa o doara mai incolo. Oare a murit? Sper ca da,dar știu ca Alexis nu ar putea trai cu gândul ca a omorât pe cineva. De-abia eu puteam,chiar dacă nici nu îl știam pe Lokwood.

Alexis a lăsat pistolul sa ii cada la podea și a alergat spre mine. Mi-a prins fata in palmele ei micuțe și reci,managindu.mi obrajii. Doamne imi fusses dor de atingerea ei.

-Doamne Dumnezeule ce a putut sa îți facă.

A început sa rada și sa plângă,îmbrățișându-ma strâns. Lacrimile ei cădea pe tricoul meu,dar nu ma deranja. Tremura toată și știam ca e in șoc din cauza celor făcute. As fi vrut sa o liniștesc,da stima cum se simtea. Dar, in momentul asta ma bucurăm ca sunt in viața și ca ea era cu mine.

***

Buna dragele mele, imi pare foarte rau de intaziere, sper ca nu sunteti suparate pe mine :)))

Sper ca sunteti bine si sanatoase, am sa incerc sa sceau mai mult, doar ca in ultimul timp nu am mai simtit valul acela de inspiratie pe care obisnuiam sa il simt. Iar mai ales cu toate lucrurile care se intampla acum prin lume...In orice caz, promit sa postez mai des.

Aveti grija de voi. Va pup.