Secția de psihiatrie

16.Drogul meu sfânt

Când colții te pătrund și îți sfâșie sufletul aduți aminte că dragoste vindecă, dar tu nu știi ce este aia, nu ai auzit de ea niciodată. Ți-e frică să o cauți, nu-ți plac lucrurile noi care ar putea pune în pericol mai multe persoane. Ție nu ti-a făcut plăcerea să-ți împarți sentimentele pentru că stii că dacă faci asta o să exagerezi. Inima se va lăsa pradă frumuseții pe care ochii doar pe ea o văd, mintea o să te indemne sa faci asta pentru că ai nevoie, iar restul vine de la sine. Acest drog folosit pe post de leac numit dragoste este prea puternic pentru tine. Pur si simplu nu poți să-i faci față. Încerci cu alte droguri care te pot ajuta să te simți mai bine, dar nu te gândești că ele îți fac mult rău persoanei tale, persoana la care ai muncit să fie cine este acum, persoana pe care o vezi dimineața în oglindă. Suferă, iar tu continui fără să realizezi. Aceste droguri pe care le iei tu pot produce dependență permanentă, dar "dragostea" este un drog dependent doar de un singur lucru...o ai pe ea, nu-ți trebuie mai mult. Peste ceva timp de singurătate părăsit de sentimente și de doza de acel drog sfânt nu o sa te mai simți așa special, dar vei simtii că o să te identifici. Din "liniștea ta" pe care drogurile ți le asigură vei face un lucru de remarcat, sau vei încerca. Tu știi că "promovezi" un lucru care îți face rău, dar trebuie să te jertfești pentru tine și pentru sufletul tău pustiu. Pentru ce te ocupi ai o rețetă pentru toate zilele ce vor urma, dar în celălalt drog, cel care te vindecă doar cu gândul la acesta, rețeta nu este prescrisă de tine, totul o să vină de la sine. Te cred...și tu aștepți acel drog care te va călii de tot si toate, aștepți acel moment in care oportunitatea se va ivi. Poate oportunitatea aceea se v-a arăta odată, nu? Dar mai bine ți-ai creea singur oportunitățile, chiar dacă nu ești sigur de ele.