Secția de psihiatrie

40.Sfârsit

Câteodată stau si mă gândesc cât de repede poate sa treacă timpul si cat de repede te poți schimba pe parcursul acestei treceri ireversibile. Această schimbare nu este una treptată și adeseori te ia prin surprindere de te pune si pe tine sa te întrebi "parcă eram altcineva ieri". Schimbarea este cauzată din întâmplările trăite si de persoanele de care ai fost alături, rănile sau zâmbetele pe care ți le-au adus. Eu spre exemplu nu pot să-mi descriu schimbările care mi-au fost aduse si susțin ca Universul a dat sa se întâmple așa. Nu am de ce sa ma plâng, dar nici cu ce sa mă laud. Pot sa spun ca îmi țin sufletul in mâini și aștept ca destinul sa mi se arate. Îmi recitesc jurnalul, cele 39 de capitole, și mă întreb "chiar eu le-am scris?".Ce gândire in declin aveam, ce viziune asupra vieții aveam... sau încă o am? Tot ce știu este că totul mi s-a dat cu un scop. Gândirea, șarmul, persoanele din jurul meu, nopțile nedormite. Poate așa mi s-a format caracterul, dar timpul nu mă lăsat să-l pastrez. Manipularea există! Că ar fii voluntară sau involuntară, o imbratisăm. Nu ne convine ca unele persoane sa gândească altfel decât noi și încercăm sa-i facem pe oameni sa gândească la fel. Poate și acest jurnal este o manipulare, involuntară bineînțeles, dar se poate numii așa. Timpul mă forțează să renunț la gândirea pe care am clădit-o atâta timp. Pixul îmi dă semne de oboseala iar hârtia o privesc cum imi arde sub neputința mea de a face ceva in acest sens, așa că vă aduc o încheiere în care vă spun "Sănătate!"