Secția de psihiatrie

28.Inghit întrinsec în sec

Inghit ca un nemâncat toată cenușa ce mi-ai lăsat-o în inimă. Cenușa a dat culoare inimii mele luând o nuanța de negură a amintirilor cu tine. Focul a fost stins de lacrimile sufletului meu. M-am întrebat mereu cum un foc atât de intens a fost stins de niște lacrimi atât de sărate?! Gustul amărui mi-a cuprins esența și s-a vărsat in glanda mea salivară cuprinsându-mi gura ce m-a făcut să cred că orice cuvânt scot scârbesc pe toată lumea. Coșmarurile mele nu sunt normale... nici coșmarurile lui Ceaikovski cu lebedele sale în mocirlă nu pot să-l descriu. Din contră, coșmarurile mele sunt formate din scopul pe care mi l-am plănuit, să te văd pe tine. Elixirul pe care mi l-ai dat s-a transformat într-o otravă pentru mintea mea și acum mă simt slăbit. Sunt prins între bunătatea ta și depresia pe care mi-o provoci. Încătușat și lipsit de puteri,  îmbătat de mireasma ce mi-ai lăsat-o cu voia ta, merg înainte bucurându-mă în continuare de glasul tău.

Deznodământ:"Am scris despre tine cu sânge și când voi plânge cu lacrimi de înger voi lăsa foaia goală."