Secția de psihiatrie

31.Purificarea bogăției

Trimit cu suflarea mea rece toate gândurile săpate adânc în temelia minții mele si în buncărul din suflet, locuri pe care nu vreau sa le mai explorez niciodată. Nu am ce căuta acolo. Ce este acolo a fost închis cu un scop, acela fiind de a nu mai însămânța roadele acestora iar în inima mea. Acele locuri sunt păzite de aceeași persoană care le și hrănește. Nu de mine...dacă eram eu le dădeam foc demult. Acea persoană nu este o persoană vie sau ea trăiește doar prin mine...eu îi dau puterea pe care o are, dar nu tot eu sunt cel care poate să o și ia. Nu am întâlnit încă persoana aia care poate învinge paznicul, dar când o s-o gazesc, o să-i și arăt ce se află în locurile acelea. Am facut multe greșeli, unele poate din adins, altele din voia destinului, dar nu pot sa fiu trist...m-am saturat de asta. Am început sa zâmbesc în fiecare dimineață, doar asta mi-a mai rămas, și îmi este bine...intr-un fel. Dar viața asta este o boală grea și mi-e teamă că atunci când te-ai îmbolnăvit de viață, doar moartea este singurul antidot. Știu, sunt o persoană rea, dar spune-mi tu mie...cum să mă mai tem de iad, când de acolo am venit.